Unul pentru 2012

 

 

A trecut aproape o luna din 2012. Si timpul zboara. Nu e o noutate. Stiam ca zboara de ceva vreme. Dar totusi. Ma uit la ultimii doi ani din viata mea si parca nu`mi vine sa cred.

Am tras linie pe 2011 si rezultatul a fost mai mult decat bun. Am avut multe coborari, dar urcusurile au fost senzationale. Am iubit, am urat, am trecut peste toate si iata`ma tot aici. Schimbata bineinteles. Cu niste vanatai mai mult sau mai putin vizibile, dar intreaga.

Nu mi`am facut promisiuni pentru 2012. Mi`am dorit doar cateva lucruri simple la trecerea dintre ani. Si ma rog sa se implineasca. In rest aglomeratie de oameni in viata mea. Unii noi, altii mai vechi. Ne perindam unul in viata celuilalt in cautarea unui “ceva” care sa ne faca sa ramanem. Cine stie..

Va doresc cu intarziere un an superb cu tot ce e mai bun in el!

P.S. as vrea sa scriu mai des..

Ganduri

Unul din motivele pentru care n`am rezistat prea mult in Bucuresti a fost dorul de mare. Iubesc marea in orice anotimp, in orice moment. Este terapeutica. Are un ceva care te face s`o iubesti, s`o doresti si sa n`o uiti niciodata.

Cei care ajung sa ma cunoasca indeajuns de bine stiu faptul ca oricand sunt suparata ma duc sa stau pe plaja. Asa m`a gasit atunci. Bucatele pe plaja. Fumand, cred ca plangand. Fara suspine. Si era abia inceputul verii. S`a asezat langa mine pe nisip si m`a luat de mana. Avantajul faptului ca un barbat te cunoaste atat de bine este ala ca sa stie cand sa taca si cand sa fie langa tine.

Era noapte de mult cand i`am zis sa plecam de acolo. Oriunde, dar undeva sa nu stiu de nimeni. Asa ca am plecat pentru cateva zile din oras.  M`a dus undeva unde am putut sa`mi ling linistita ranile. Am stat in pat, am baut o tona de ceaiuri fortata, ne`am plimbat linistiti pe strazi in liniste si am avut ocazia sa`mi pun ordine in ganduri.

N`a fost niciodata vorba de faptul ca sunt dependenta de barbatii din viata mea. Dar mi`am dorit intotdeauna sa am pe cineva alaturi, cineva care sa ma aleaga pe mine inaintea oricui. Cineva care, daca ar fi nevoit, sa renunte la tot pentru mine, pentru ca eu stiu ca as putea sa fac asta pentru barbatul pe care`l iubesc.

Au fost mereu in viata mea destui barbati, dar n`am avut niciodata “de unde alege”. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu toti s`au speriat. De independenta mea, de puterea de a depasi momentele, de privirea care, dupa cate am inteles ii face sa se piarda. Dar toate astea ma definesc. Si atunci ? Ma schimb pe mine, doar ca sa nu fiu singura? Viata m`a facut sa devin asa. Si fara astea, cred ca as fi fost de mult prabusita sub greutati.

Asadar, daca iese din discutie faptul ca eu m`as putea schimba, oare chiar exista cineva acolo care ar rezista langa mine?

Vara asta a fost o parada de barbati, fiecare cu destule calitati ca sa ma faca sa ma gandesc la mai mult, dar cu prea multa nesiguranta ca sa aibe cum sa stea pe langa mine destul. Si el. Nelipsit din viata mea, dar o certitudine a faptului ca impreuna, ne`am distruge reciproc.

Si acum vine optimismul specific. Asta sunt si daca vara asta m`a invatat ceva, este ca n`am sa accept mai putin decat merit, n`am sa las pe cineva sa ma schimbe doar pentru ca sunt altfel decat celelalte. Pentru ca rad zgomotos in public, sau pentru ca spun unui om direct ce am de zis, sau pentru ca stiu ca daca ma uit in ochii cuiva incepe sa se fastaceasca. Asa sunt. Si daca exista totusi exista un cineva potrivit pentru mine, atunci.. il rog sa apara mai repede.

A venit toamna, odata cu ea apar toti inapoi in viata mea. Si totusi..daca cineva ar intelege ca tot ce`mi trebuie e doar unul. Si bun. Atat.

 

Ea

Despre vara I

Press play before you start..

E ciudat sa ma apuc iar sa scriu dupaa atata absenta. Imi adun cu greu cuvintele si ma straduiesc sa le insir aici..mi`am dorit toata vara sa am timpul si dispozitia necesara sa scriu, dar imi lipseau ori una, ori cealalta. N`as putea sa scriu intr`un singur post povestea verii mele, decat daca m`as rezuma la o un cuvant fara detalii:neasteptata!

Am ras mereu de oamenii care`si doreau lucruri , pe care cand le obtineau nu le apreciaza. Motiv pentru care am invatat in timp sa nu tanjesc dupa lucruri sau oamenii. Cu cat tanjesti mai mult dupa ceva, cu atat iti va fi greu sa obtii, inceteaza sa mai tanjesti si lucrurile se vor intoarce in favoarea ta. Asa ca am incetat sa`mi mai doresc un anume barbat. Atunci au aparut in viata mea multi. hahaha. Nu’s o “men eater” asa ca pe multi dintre ei i`am refuzat politicos, sau cel putin asa am intentionat, motiv pentru care mi`am atras cateva epitete si comparatii. Neinteresant. Insa..

Ca sa spun povestea asta trebuie sa ma intorc putin in timp.. cam la povestea cu eu care nu mai avea drept de decizii. Ultima data cand ne vazuseram eram in apartamentul meu si el batea disperat in usa de cateva ore. Ne`am luat “adio”, “la revedere” sau ceva asemanator pe vremea in care ma lasasem de fumat, eram zen si eram constianta de faptul ca apropierea noastra ma distrugea incet, atat de mult pe cat ma facea si fericita. Dar viata e ciudata.. N`am vorbit si nici nu ne`am vazut in lunile ce au urmat. Luni care mi`au lasat riduri atanci pe fata, cateva multe nopti nedormite, griji si suferinte destule si lacrimi innodate in barbie. As fi vrut si as fi dat multe in perioada aia sa rezolv lucrurile doar batand din palme, dar in general in viata, trebuie sa te zbati mult ca sa reusesti ceva, sa ai ambitie si sa nu te abati nici macar un milimetru de la ceea ce stii ca e bine. Si exact asta am facut si multumesc lui Dumnezeu lucrurile sunt aproape de a se rezolva. Ei, in perioada asta in viata mea a aparut, sa`i zicem R. In general nu m`am ferit sa vorbesc despre probleme care au aparut in ultimul an in familia noastra micsorata dupa plecarea tatei dintre noi, pentru ca nu eu le`am creat si pentru ca oameni care au inteles mi`au demonstrat ca isi merita locul in viata mea. R. este genul de om care te atrage spre el asa cum esti atras de orice lucru care stii ca`ti face rau. Dar ma atragea intr`un fel in care n`am crezut ca o sa ma atraga cineva. Cu atat mai mult cu cat era interzis. Mai interzis decat sexul in public, profanarile si orice alt lucru extrem de interzis care va vine in minte. Era interzis pentru ca facea parte din viata unei ei. Si ca in orice poveste extrem de foarte interesanta, nu mai trebuie sa zic mai departe pentru ca ati inteles. N`am sa plictisesc pe nimeni cu detalii nesemnificative. am sa trec la esential. Si numai amintirea zilelor alora ma face sa respir greu si sa trag mai satios din tigare.

Am iesit intr`o seara sa sarbatorim noul post pe care`l ocup in cadrul uneia dintre cele mai mari si profitabile firme din oras. La cafea, asfintit, am depanat amintiri si am vorbit nimicuri. Si totusi era ceva ce crestea intre noi. Si`l vedeam cum trage din tigare si tot ce puteam sa mai gandesc in momentul ala era ca imi doream sa stiu ce gust au buzele lui. Mari, carnoase. Genul de buze care ma fac sa am fantezii ore`n sir. M`a lasat acasa si inainte sa cobor, am stiut ca gandim aceleasi lucruri dar amandoi ne temeam de consecinte.. si am plecat. Trei grele ore mai tarziu m`am trezit tastand urmatoarele cuvinte intr`un mesaj. “cand ai timp mai tarziu, vino pe la mine, vreau sa incerc ceva”. Nu stiu cat timp mai tarziu, care mi s`a parut o eternitate, era jos. Sprijinit de masina, fumand nepasator. N`am zis nimic. Am zambit si m`am apropiat de el, fara sa`i las timp de reactie. Si l`am sarutat. Dar n`a fost un sarut timid, la locul lui. A fost un sarut pasional, care te lasa mut si incapabil sa te misti, a fost genul de sarut care mie mi`a inmuiat picioarele si m`a facut  sa uit unde sunt. Imi amintesc ca la un moment dat eram intr`o pozitie extrem de indecenta pe portiera lui, presata de corpul lui, cand am inceput sa auzim claxnoane care ne avertizau ca am blocat trafficul. Asa ca ne`am urcat in masina si am plecat, nu inainte de..

- Esti sigura?

- Da..

- Dar stii ca nu stiu ce vreau si tot ce`mi doresc e sa traiesc vara asta din plin.

- Stiu, dar acum nu conteaza nimic.

- Nu vreau sa te ranesc..

- Eu vreau doar sa simt fluturasi in stomac.

Si noaptea aia.. a fost, epica. Amazing. Awesome. Aia si urmatoarele care au urmat, m`au facut sa`l urc pe R. in top 5 cele mai pasionale nopti din viata mea, undeva foarte aproape de locul 1. N`am crezut ca doi oameni se pot completa in felul asta, doar avand o relatie sexuala, dar nici nu`mi mai trebuiau vorbe, pentru ca stiam unde ne situam.

Si stiam ca sfarsitul era inevitabil. Pentru ca eu in ochii lui eram o femeie care ar fi putut sa`l inrobeasca sentimental si lui ii era frica sa se indragosteasca. Dar eu am facut cea mai mare greseala.. undeva.. pe drum. S`au prabusit zidurile pe care le construisem atent in jurul meu si m`am indragostit de el. Si el nici macar nu stie asta. Ultima seara pe care am petrecut`o impreuna mi`e imprimata`n memorie si nu pot s`o sterg orice as face. Mi`amintesc si acum cum mi`a luat fata`n maini si m`a sarutat inainte sa plecam spre casa. Era genul de sarut care prevestea sfarsitul si l`am ignorat cu desavarsire.

Cred ca cel mai rau sunt relatiile, indiferent ce fel de relatii sunt ele, care n`au parte de un sfarsit. Pentru ca eu.. noi.. n`am avut parte de un sfarsit. Nu am zis niciunul bine, ok. e prea mult. ne oprim. luam o pauza. nu ne mai vedem. du`te dracu`. sau orice ar putea sa semene a sfarsit. Pur si simplu.. ne`am dizolvat. El a disparut speriat, iar eu si mai speriata, am incetat sa`l mai astept. Nu stiu daca regret faptul ca eu am inceput ceva ce stiam ca nu va avea finalitate, sau daca am sperat sa`si dea seama ca ne`ar fi bine impreuna. Nu stiu ce a fost in mintea mea. Dar ce stiu este ca la vreo doua saptamni dupa ce a disparut din viata mea, m`am trezit intr`o seara formand numarul pe care n`as avea cum sa`l uit vreodata..

- Hei..

- Ti`ai schimbat numarul.

- Sa zicem.

- Nu te`am cautat. Cand te`am vazut plangand asa in seara aia, am vrut sa ma topesc in tocul usii si sa dispar. Nu cred ca te`am inteles vreodata sau nu cred ca am inteles ce ai simtit tu..

- Nu de asta te`am sunat. Vreau sa ma faci bine. Sunt bucatele si nu ma pot .. nu.. vreau sa ma faci bine!!

Liniste

- De unde te iau?

- Sunt pe plaja.

Nu trebuia sa ii dau detalii. Era singurul loc in care stia ca as fi fost daca eram facuta bucatele. Si a venit..

Scurt

Vara la mare nu e timp! Nu e timp de altceva decat de distractie, presarata cu ceva munca si relaxare. Si din cand in cand cate un somn dulce si bine meritat!

Asa ca ma scuzati ca nu postez, da` adun material pentru zilele ploioase cand n`o sa am ce face altceva decat sa calaresc internetul.

Va pup cu drag si va trimit raze de soare si briza marii!

Ea

Cu marea`n ochisori

Va pup dragii mei, cu milioane de fluturasi in stomac, cu zambetul pe buze, cu muzica la maxim in casti, cu sentimentul ca tot ce e mai frumos abia acum incepe, cu optimism si tot ce e mai bun in mine..

La mine miroase a mare si a vara, a cafea cu portocala, a veselie si toate`s presarate cu zambete matinale. Promit sa scriu cat de curand, dar pana atunci, bucurati`va de tot ce aveti mai frumos!!

Ea
[cu un optimism de zile mari]

Printre picaturi

Soare, cafea, uneori cafea pe o terasa cu presa printre degete, tigarea. Nu`s prea multe motive de zambete, dar zambesc. telefonul are o treaba sa sune, dar sunt asa de feng sui, incat raspund doar daca`mi place ce scrie pe ecran. Uneori facebook, uneori citesc bloguri. Nu fac prea multe, nu`s nici fericita, nici suparata. Mi`as dori cateva lucruri, dar nu`s urgente, asa ca ma multumesc cu ce am acum.

Nu ma mai stresez cu oamenii care ma sacaie, cred ca daca`i ignor destul de mult, vor disparea inapoi in lumile lor pline de nemultumire. Am constatat ca nici greu de multumit nu sunt. Am descoperit multa muzica buna si ma delectez cu ea in fiecare zi.

Nu`s multe de scris si tocmai de aia nu scriu. Dar citesc. Asa, de curiozitate sa vad cum e viata altora. Astept finalul fericit cu muuuulta rabdare, pentru ca oricum altceva n`am de facut.

Si ma bucur de primavara asta care s`a lasat mult asteptata!

Va pup cu drag,

Ea

Questions

Ma intrebam zilele trecute au disparut printii pe cai albi pentru ca au disparut printesele? Sau e invers? Cand ne`am decis sa renuntam la basme si sa alergam dupa lucruri neimportante? Cand am inlocuit lungile scrisori de dragoste cu emailuri impersonale si seci? Unde sunt emotiile primelor intalniri si anticipatia primului sarut? Care mai sunt valorile dupa care se ghideaza mai tanara generatie daca la 14-16 ani se drogheaza pentru ca “le`au facut pe toate si au nevoie de ceva nou”?

Avem nevoie sa credem in ceva permanent pentru ca altfel ne vom pierde in haosul asta de lume insipida, inodora si total debusolata. Avem nevoie de valori puternice care sa ne ghideze de`a lungul vietii, avem nevoie de lucruri frumoase care sa ne bucure sufletul si sa ne faca sa ne amintim mereu pentru ce continuam, pentru ce luptam..

Castigam si pierdem cate ceva pe parcusul vietii. Ne lovim de lucruri noi, rele, frumoase, avem experinte diverse pentru ca prin intermediul lor invatam, evoluam. Trebuie sa invatam sa fim optimisti, sa zambim, sa incercam sa vedem mereu partea buna a lucrurilor. E esential sa ne pastram tot timpul vie partea aia din noi care ne spune instictiv ce e bine si ce e rau. Si nu e nimic in neregula in a avea emotii. A simti. A avea sentimente.. a iubi.. nu ne face vulnerabili, ne face deschisi si ne permite sa interactionam cu oamenii la alt nivel.

Just wondering late at night..

Ea

Almost there

Trece timpul. Repede. Uneori parca nici nu`l mai simtit. Trec zilele cu repeziciune. Azi e joi, maine e miercuri iar si una dupa alta se duc. N`am avut in general probleme cu timpul, n`am regretat trecerea lui. Am incercat sa invat din greseli, sa nu le mai repet, sa accept orice aduce timpul. Dar ma uit in spate la ultimul an care a trecut si nu pot sa nu`l compar cu un rollercoaster, in parte datorita senzatiei de gol in stomac pe care ti`o da, pe de alta parte datorita suisurilor si coborasurilor rapide. Anul trecut in preajma pastelui ma luptam cu durerea lasata de disparitia prematura din viata mea a tatalui meu. Anul asta ma gasesc departe de tot ce insemna “acasa” pentru mine, fizic si sufleteste. Am redefinit “acasa”. Mi`am dat seama ca “acasa e acolo unde ti`e inima” si ca o casa, nu e un camin. S`au schimbat atatea intr`un an de zile incat nu`mi vine sa cred. M`am schimbat si eu, fara sa vreau, in tot amalgamul asta de evenimente. Imi place sa cred ca am devenit mai buna. Am devenit , fara sa vreau mama, tata, cea mai buna prietena pentru un suflet chinuit. Ca al meu. Ne tinem de mana si mergem mai departe. Avem alaturi de noi un om minunat din toate punctele de vedere. Fara de care speranta, visele si tot ce e mai bun in noi s`ar fi pierdut cu certitudine.

Nu`s multi oameni care sa`ti deschida usa casei si sa te faca sa te simti de parca orice problema , oricat de mare, se va rezolva cu certitudine daca ai credinta si mergi mai departe. Asta e rolul mamei, dar a mea a picat de mult testul mamei.. Nu`s multi oameni care sa imparta cu tine tot, de la haine pana la zambete. Si pentru femeia asta speciala am toata dragostea si recunostinta mea. Imi doresc doar sa pot sa ii rasplatesc bunatatea intr`o zi. E definitia a tot ceea ce insumeaza bunatatea, credinta, mirosul de “acasa”, caldura, speranta si urmarul pe care sa plangi cand viata`ti da suturi in fund. E persoana care`ti zambeste dimineata, care`ti face ceai cand te doare burta, care te alina cand ai ochii tristi, care te face sa razi cand mai ai putin si vrei sa plangi, care te impinge de la spate cu putere si`ti zice ca esti bine si trebuie sa crezi asta. E o mama in adevaratul sens al cuvantului. E mama pe care n`am avut`o niciodata.

Vine Pastele , dar eu nu simt nicio sarbatoare. Si mi`as dori. Enorm. Sa treaca perioada asta grea si sa intram intr`o normalitate. Sa treaca tot ce doare si sa putem zambi din tot sufletul. Am credinta si speranta ca totul va fi bine in final. Stiu ca nimic nu vine pe gratis si pentru fericire trebuie sa lupti, ori altfel toata lumea ar zambi constant.

Va urez tot ce e mai bun si sa nu va pierdeti speranta niciodata!

Ea

[You just have to wish it hard enough.. it will happen eventually]

Din deplasare

 

 

Deplasare de toate, departe. As vrea sa fiu in Alaska daca s`ar putea. Departe de toate probleme astea zilnice nenorocite de care m`am saturat pana peste cap. Cand ziceam ca toate incep sa se alinieze in formatii de cate doua, cand ziceam ca viata mea e pe cale sa se linisteasca si ca n`o sa mai am parte de evenimente neplacute, ei bine, atunci s`a intamplat intamplarea. N`am de gand s`o povestesc pentru simplul fapt ca sunt atat de satula de tot ce s`a intamplat incat as dori sa nu mai discut niciodata desprea asta.

Viata e dura, stiam asta, e si frumoasa nu pot s`o neg. Dar uneori mi se pare grea. Si asta e unul din “uneori”. Ne vedem nevoiti sa ne remodelam visele, sa renuntam la unele, sa ne remodelam vietile. Rad, pentru ca fara optimismul specific n`as mai fi eu. Dar uneori as vrea atat de tare sa`i dau doi pumni in cap persoanei care ma face sa trec prin toata zapaceala asta.. Cel mai greu lucru in viata e sa faci bine cuiva. Si cum oamenii fug de tot ceea ce reprezinta efort din partea lor, prefera sa loveasca in stanga si`n dreapta, indiferent de victimele pe care le lasa in urma sa. Poate ca sunt prea buna de felul meu si poate ca am asteptari prea mari de la oamenii din viata mea.. dar asa sunt eu.

 

N`am mai scris pentru ca n`am timp si pentru ca nu stiu ce sa scriu..si nici nu stiu cand am sa mai gasesc un strop de ceva pe care sa`l pot scrie aici. As vrea sa impartasesc lucruri frumoase.. dar in afara de faptul ca am persoane foarte dragi aproape care ma sustin si ma ajut sa merg mai departe cu capul sus, n`am.

 

Doamne ajuta!

 

Ea [suparata]

Aproape de 1

 

Fix you.. fix me..

 

Melodie`n miez de noapte. Acorduri ciudate. Ganduri invalmasite. Fum de tigare. Si doar ma lasasem. Dar.. vremurile grele cer artilerie grea. Mi`e viata zbuciumata si visele trebuiesc refacute. Nu m`am incadrat niciodata in tipare, pentru ca dupa parerea mea au fost prost facute. Regulile sunt pentru a fi incalcate. Dar asta e unul din momentele in care tanjesc dupa stabilitate si de o pauza de la probleme.

Astea vin mereu buluc si niciodata singure. Si vin atunci cand ma astept mai putin. Mi`era aiurea inainte, acum mi`e greu. Nu disper, ca doar optimismul si zambetul de pe fata mi`au fost prieteni o viata intreaga. Dar mi`e un dor de tata teribil. A trecut fix un an azi. Inca nu m`am umflat de plans. Dar dorul asta.. mai ales acum. Daca ar fi fost aici, ar fi stiu exact ce`mi trebuie. Un pahar de whisky si o portie buna de ras.

Trec anii.. clipele devin amintiri. Oamenii se perinda prin vietile noastre fara sa se mai intrebe ce lasa si ce iau din noi. Ne desprind in bucatele de care se descotoresesc cand ies pe usa. Uitam sa ne amintim.. sau refuzam. Ne mintim constant ca asa e acum, astea`s vremurile. Nu mai e timp pentru politete si buna vointa. Nu mai e timp pentru nimic. Nici de sex. Ce sa mai zic de dragoste?  Ce sa mai zic de timp pentru a cunoaste oamenii din fata noastra. Traim fara sa simtim viata. Si viata trece. Te trezesti intr`o zi si tragi linie. Ce ramane dupa ea? Cine mai stie? Cui ii mai pasa?

Stiu ca problemele trec. Si mai stiu ca si solutiile apar si`s mereu la indemana daca stii cum sa le gasesti. Dar s`au adunat multe. As vrea sa pun pauza si sa`mi iau o vacanta. Sa fug putin undeva departe. Pana atunci insa, raman aici sa ma ocup de viata mea si a altora. Un umar de plans, o vorba buna, un zambet, o incurajare. Eu stiu ca asa se face viata mai buna. Pe principiul daca poti sa faci bine, fa`l, daca nu, macar nu face rau.

Sa vina vremurile alea bune.. si zambetul real pe buze.. si lacrimile de mult uscate. Sa vina, ca eu sunt tot aici, n`am plecat. Nici dorinte nu mai am de cerut.. am doar vise de refacut.

Ea

P.S. revin cu acelasi sfat “Viata se modifica in fel si chip, uneori inimaginabila, asa ca bucurati`va sincer de tot ce aveti acum!”