Acum aproape un an cineva scria ca`si dorea sa`mi moara sufletul.. mai scria ca istoria e ca un cerculet si ca inevitabil se repeta.. ca absolut tot ce ating eu se distruge..
Necrologul dragostei sau povestea durerilor unei vieti..
Sarbatori in apropiere si tot ce`mi doresc este sa ma bag sub o piatra pana trec.
<< Imi aduc aminte de filmul Interview with a Vampire … mai ales de sfarsitul lui …. atunci cand Lestat , e in masina tipului care ii luase interviul lui Luis , ii bea sangele soferului , il lasa intre viata si moarte pe bancheta din spate si trece zambitor la volan …. isi aranjeaza tacticos mansetele si aude inregistrarea dupa care , probabil exact ca si EA … zambitor isi spune pentru el …
” Oh Luis … same old Luis … always winning .. never satisfied . Can you belive I had to listen to that for centuries ? …”
Cam asa ceva … este si in mintea mea legat de ea . Nici o grija din lume , un zambet larg pe buze , ea insasi o victima care s-a transformat in calau .. care probabil spune aceleasi chestii , sorbind din ignoranta propriei ei alegeri , imbatata de … ” libertinism ” … cu un acelasi aer de .. Who Cares … am facut asta pana acum , asa voi continua … etc … cu totii stim filmul , doar eu stiu realitatea mea .. si rescriu , realitatea mea … >>
Din fericire pentru mine viata m`a obligat sa`mi creez un sistem de reprimare a celor mai mari suferinte, daca nu era asa, imi imagiez ca m`as fi sinucis de mult. Asta nu inseamna ca de multe ori nu simt ca am o rana deschisa in mijlocul trupului prin care ma pot uita la inima mea. Sau ca nu doare.
Dar vrand nevrand, totul ne obliga sa tinem drumul spre inainte. Si spre norocul meu nu mi`au placut niciodata scurtaturile. Asa ca ma pregatesc sufleteste pentru cea mai aiurea perioada din an..
Nu uita de campania NU E POVESTE ! Da mesajul mai departe si striga din toti plamanii alaturi de noi!
Stiu ca sunteti ocupati si stresati dar ROBERT are nevoie de ajutor, asa ca hai sa`i intindem o mana de ajutor. Citeste`i povestea aici. Preluata de la cabral.
M`am uitat la o pagina alba incercand sa scriu despre ce inseamna sa fii roman. Despre ce am simtit eu, atunci cand eram plecata din tara si auzeam imnul sau vorbindu`se romaneste. Despre ce inseamna traditiile noastre vechi de sute de ani , pe care multi din tineri nu le inteleg. Despre “noi suntem romani, noi suntem aici pe veci stapani”. Despre romanii din Italia care se mandresc cu nationalitatea lor, despre cei care stau pe pamantul Romaniei si`s rusinati de mostenirea lor.
Mi`au dat lacrimile ascultand imnul nostru printre sute de nemti. Pentru ca eu inteleg ce inseamna sa fii roman. Pentru ca n`o sa fiu niciodata rusinata de cine sunt. Chiar daca nu`s 100% romanca, radacinile mele se trag de aici. Pentru ca spun cu mandrie “Sunt romanca!”. Imi fierbe sangele`n vene si pun mana pe inima atunci cand imi ascult imnul.
In orice tara, in orice natie sunt oameni nedemni sa faca parte din ea, dar cine suntem noi sa judecam atat de aspru? Care`i acela atat de perfect incat sa arunce primul piatra? Cand a fost ultima data cand ai fost mandru de cine de esti? De natia asta veche de atatea sute de ani? De noi, romanii, care am rezitat atator cotropitori? Natie care nu si`a plecat capul niciodata in fata altora?
Stiu ca`s vremuri grele, stiu ca`s familii care n`au ce manca, stiu ca toate`s scumpe si ca intotdeauna gasim altii pe care sa`i facem vinovati. Dar mai stiu ca noi am avut mereu puterea de a trece peste toate. Peste comunism, PSD-isti, PDL-isti, americani care ne ucid artistii pe strazi, scrusuri corupte care ne fura traiul, guverne, presedinti si senatori. Noi suntem aia multi care decidem, care supravietuim.
Noi , cei care inca suntem mandrii ca suntem romani, care o spunem cu voce tare, care ne stim si respectam traditiile, care punem mana pe inima cand ne auzim imnul, care nascocim mereu motive de petrecere, care adoram vinul de butuc.. noi, romanii!
E intotdeauna greu sa abordezi diverse subiecte, asa cum e greu si`n acelasi timp delicat sa`l abordez pe asta. A trecut ceva vreme de cand am renuntat sa ma uit la televizor. Mi se pare daunator si absolut stupid. Se emit atatea idiotenii verbale pe minut ca mi`e sila sa`l aprind cu saptamanile, faimoasele stiri de ora 5 au devenit circ national. Toata lumea se uita, tzatzaie si apoi uita. Nimeni nu se intreaba nimic, si chiar daca o fac, intrebarea nu`si gaseste niciodata raspunsul.
Si totusi se intampla, sunt acolo. Cazurile de violenta domestica sunt reale, nu`s telenovele, nu`s basme. Si nimeni nu face mai nimic pentru asta. Este un subiect interesant de conversatie ca X isi aliniaza familia si`i “pune la respect”, sau chiar unul de lauda pentru oamenii fara pic de materie cenusie in creier ca sa deosebeasca un ou de o piatra.
Cel mai trist e ca nimeni nu se intreaba ce se intampla. Nimeni. Asa ca o sa va zic o poveste.
Avea 14 ani. Si cei mai frumosi ochi pe care`i vazusem vreodata. Cand te uitai in ochii ei vedeai toata bunatatea din lume. Paradisul parea adevarat atunci cand te uitai la ea, si te facea sa te intrebi cum a putut Dumnezeu sa dea drumul unui mic ingeras din Rai. Parul cret si negru, lasat in bucle pana la umeri ii inconjura fata atat de frumoasa. Nu exista loc in care sa se duca fara ca oamenii sa intoarca privirile dupa ea.
Era cea mai buna prietena a mea. O vedeam in unele dimineti cum aproape adormea la ore. Ii vedeam in altele o tristete pe fata care`mi facea sufletul sa se rupa in bucati. Nu vorbea niciodata de lucrurile care o faceau sa fie asa. Auzisem ca tatal ei avea probleme si ca era dur, dar eram copii si nu intelegeam prea bine ce inseamna lucrurile alea.
Mergeam deseori in parc, la film, dormea la mine uneori, uneori radeam mult si eram pline de viata, asa cum ar trebui sa fie orice copil la varsta aia. Asta pana intr`o zi cand n`a mai venit la scoala. A disparut. Am cautat`o acasa si mi`a raspuns tatal ei care mi`a zis sec ca Irene a plecat. Atat.
Si anii au trecut.. intr`o zi, dupa vreo 8 ani, am intalnit`o pe Irene din intamplare in Italia, pe cand eram intr`o vizita de afaceri. Arata absolut senzational. Frumusetea ei era stralucitoare. Avea o gratie in miscari care te zapacea si nu stiu cum facea dar nu mai puteai sa`ti iei ochii de la ea. Inca mai avea ceva din copila Irene care`mi fusese prietena, doar ca acum, privind`o in ochi, nu mai gaseai bunatatea aia.. nu vedeai decat o tristete ascunsa care te facea sa vrei sa plangi.
Am intrebat`o ce s`a intamplat. Ce a facut si de ce a disparut atunci.
- Aveam 14 ani, a inceput sorbind din cafea, 14 ani si o data la cateva zile imi distrugea parti din mine. Datorita lui, datorita ei.. datorita parintilor mei am ajuns aici. La 22, fara parti din suflet si orgoliu. El, pentru ca fiecare palma pe care mi`a dat`o, mi`a luat cate putin din mine… ea, pentru ca nu a avut destula putere sa plece si sa inceapa o noua viata. As gasi vinovati si motive inca 5 ore de acum inainte. Dar adevarul e ca, daca as lua`o de la capat as face alte alegeri, cu mintea de acum.
- Imi pare rau.. am soptit cu nasul in cafea.
- Si mie.. si mie..
Am plecat in ziua aia zapacita. Mult timp m`am gandit la prietena mea Irene, la ce i s`a intamplat si de multe ori m`am intrebat daca as fi putut sa o ajut atunci.
Poate pe ea n`am reusit sa o ajut, dar ma alatur campaniei “NU E O POVESTE”. Campanie care vrea sa spuna simplu.. violenta domestica nu face bine! Un copil crescut intr`o asemenea familie devine victima sau agresor. Foarte rar, daca gaseste un exemplu in afara familiei, poate depasi traumele cauzate de violenta domestica.
Nu stiu cati inteleg cu adevarat ce inseamna o campanie si de ce se obosesc atatia oameni, strigand sus si tare ca nu e bine. Da, stiu, multi care sunt in asemenea familii, gasesc numai ideea de a parasi “caminul” groaznica si greu de pus in practica. “unde ma duc? ce o sa fac? cum o sa mai dau ochii cu oamenii?” Daca astea sunt intrebarile, inseamna ca undeva e o grava problema. Pentru ca nu conteaza ce zic ceilalti, contezi tu si micutul caruia i`ai dat viata..
Ma alatur celor care vor sa schimbe ceva si intind o mana de ajutor celor care au nevoie.
Site`ul nuepoveste.ro iti prezinta povestile copiilor care “au trait” in familii alaturi de violenta domestica.
Zambete aruncate prin camera care era plina de mirosul nostru. Aburii de pe geamuri ramasesera ca o ultima dovada a ceea ce fusesem cu putin timp inainte. Fumul tigarilor noastre se jucau armonios prin camera. Intotdeauna mi s`a parut sexy un barbat care fumeaza. E ceva in gestul ala care ma excita.
- Plecam?
- Pai. Trebuie sa ma intalnesc cu ea.
Machiaj refacut in mare graba, haine.. “Fa ceva cu parul ala” imi zice in timp ce`si cauta pantofii. Bineinteles ca aratam sifonata dupa orele petrecute in moduri in care multi s`ar rusina numai sa se gandeasca. Dar intre noi lucrurile vin atat de natural incat nimic nu e pudic, interzis, tabu sau daunator. E o acceptare si o intelegere mai presus de cuvinte si gesturi, e ceva adanc, in amandoi, care ne spune ca asa trebuie sa fie. E ca si cum lucrurile se aseaza complet ca milioane de piese de puzzle puse la locurile lor.
Am iesit impreuna din casa, mergand unul langa altul si desi calcam pe asfalt nu simteam nimic decat aer si fericire. Cand am simtit ca ma ia de mine a fost ca si cum.. totul a murit si a inviat in aceasi sencunda. Nimic mai natural si mai simplu decat doi oameni care se iubesc si se tin de mana pe strada. Nimic in afara de faptul ca totul este atat de complicat incat uneori ma intreb cum naiba rezist si de unde mai am puterea de a respira de fiecare data. Si totusi o fac. In fiecare zi, in fiecare clipa.
Ea si cu mine. De mana. In locul in care simti ca Dumnezeu e in fiecare din noi si ca facem parte din ceva mult mai mare decat noi. Eliberate de presiunile (atat de idioate) din fiecare zi. Libertate de a gandi si a visa. Si de a fi fericite. Apoi drumul spre cafea. Sacru. Cu rasete. Noi doua ca in zilele bune, cand singura grija era pachetul de tigari. Cand aveam stralucirea adolescentei in ochisorii nostri moi. Cand viata era mult mai roz si mai abramburita. Cand puteam sa tipam pe strada si sa fim nonconformiste. Cand totul era cu adevarat posibil. Fara norme, reguli, probleme si rautati.
Apoi s`a intamplat ceva. A sunat telefonul.
- Se mai face cafea acolo? m`a intrebat strengareste razand
- Normal. De ce nu s`ar mai face?
- Vin si eu!
Nu stiu daca mi`am dorit vreodata ceva mai mult decat sa`mi vad cea mai buna prietena si .. iubitul intelegandu`se. Nu.. mai mult de atat.. fiind prieteni. E ca si cum un vis a devenit realitate. (mai avem inca 99999999 de implinit )A fost un moment magic.. si ma uitam la el, cat de fericit era si cum isi dorea sa mai stea. Sa mai stam. Sa oprim timpul si sa putem sa fim noi. Doar ca.. probabil eu m`am nascut prea tarziu sau el prea devreme.. si zarurile fusesera deja aruncate. Asa ca fericirea aia pura n`a tinut mult. Si ne`am trezit la realitate. Fiecare la a lui.
Traim multe de`a lungul vietii. Si multe sunt momente. Momente pe care daca le prelungesti mai mult decat sunt ele facute sa tina, distrugi toata frumusetea lor. Asa ca am invatat sa le savurez. Oricat de scurte ar fi ele si oricat de amara mi se pare realitatea pe urma. Imbratisez prezentul, pentru ca viitor e asa nesigur si trecutul atat de amar. Ma las prada sentimentului de bine din moment si sorb cate putin din el ca amintire.
Imi las amprenta in amintirea scurta. Asez putin praf de vis si sclipire in ochi. Ii pun un zambet ametitor si ii dau drumu` in eter. Imi deschid bratele si las totul sa se decanteze.Sterg lacrimi si adaug zambete in locul lor. Stiu ca nu pierdem niciodata nimic cu adevarat, castigam momente in fiecare zi. Si nimic nu ne poate fura asta.
Poate ca timpul imi va fura zambetul sau sclipirile din ochi, poate imi va lua chipul tanar , ba chiar vocea si miscarile line , poate chiar o parte din mine se va pierde cu totul. Dar stiu ca momentele ca asta, ca toate pe care le`am scris aici, nu vor fi pierdute. Vor ramane undeva, in unde, pentru cineva care va avea nevoie sa i se aminteasca de insemnatatea lor. Cu fiecare litera adaugata in cuvant in povestea asta, fiecare trebuie sa`si aminteasca… nu suntem aici ca sa alergam dupa joburi si bani, sau haine, sau fite, sau soti si sotii pe post de accesorii sau radiatoare sentimentale. Suntem aici, pentru ca printr`o minune, cineva, s`a gandit ca sufletele noastre au nevoie de dragoste. Dragostea aia care`ti face toata fiinta sa vibreze, aia care muta muntii din loc, care naste natiuni, lumina si bunatate.. dragostea aia care ne face mai buni si mai calzi.. aia care ne face sa ne numim Oameni..
N`ai cum sa ramai total neatins de asa ceva. E imposibil. Asa ca ziua mi`a fost presarata de zambete si idei.. si da, dragostea te urca pe culmile cele mai inalte si te coboara cu viteza luminii. Speechless..
Cu un an si doua luni in urma ne revedeam. Eu refacandu`ma dupa pseudo relatia pe care am avut`o. El optimist si vrand sa para fericit. Dar bineinteles sub mastile noastre de zi cu zi se ascund atatea. E ciudat cum poti sa te uiti in ochii cuiva si sa te pierzi complet. Si iata`ne iar, dupa un an, fata in fata. Si iata`ma iar visand cu ochii deschisi.
Bineinteles s`au schimbat multe. El s`a insurat. Eu caut in continuare ceva`ul meu. El nefericit, eu la fel de haotica. Si .. iarasi ne`am privit in ochi, iar eu m`am dezbracat de toate mastile si cliseele pe care le afisez de obicei.. totul s`a trezit la viata si m`am regasit cu aceleasi senzatii in mine, rascolindu`ma. Mi`am permis luxul de a visa, cu toate ca stiam atunci cand voi ajunge acasa voi simti ca s`a redeschis gaura aceea in mijlocul fiintei mele care m`a chinuit atata timp. Dar merita. Fiecare revedere, fiecare discutie, fiecare gest. E bine sa`ti amintesti.. si e bine sa visezi.
- Spune`mi despre tine..
- Despre mine? Eu n`am nimic de povestit, tu esti cel cu evenimente multe si interesante. Poveste`mi tu.
Si mi`a povestit. I`am vazut dezamagirea si mi`am dorit sa fi ales altfel. Atunci. Acum. Dar presupun ca fiecare`si are experientele proprii pe care trebuie sa le parcurga. De data asta nu a trebuit sa`mi mai ascund nasul in cafea. Acum l`am privit direct in ochi, pentru ca acum nu ma mai tem de mine sau de el. Acum am atins multe “praguri de sus” incat sa stiu ca anumite momente trebuie sa le savurez pe deplin.
Si da, m`am trezit vazand cu ochii deschisi un viitor.. si da, imi doresc si acum atatea.. si da, stiu ca nu`s posibile. Dar.. misterioase`s caile Domnului.. Nu stiu de ce a ramas in mine ca o parte din ceva intreg, n`am stiut niciodata cum sa il sterg de acolo, nici cum sa opresc valurile care m`au inecat mereu atunci cand a fost vorba de el.
Am sfarsit acasa, cu un pahar de sampanie in seara asta. In cinstea multilor ani. Pentru bine si fericire. Pentru haosul pe care`l provoaca mereu in mine..pentru ceea ce nu s`a intamplat niciodata si pentru tot ceea ce ar putea sa fie.
Ma pierd in melodia asta. Over and over. Si ma intreb.. daca toti avem pana la urma happy ending sau ne incredem in povestile pe care le citeam cand eram mici?
Manipulare, sex.. femeile sunt de pe Venus si barbatii de pe Marte..
femeile va salveaza sau sunt doar scorpii care vor sa va prinda?
Au fost multe momente in care am ales sa nu fiu buna. Multe momente in care m`am jucat deliberat cu oamenii de langa mine ca sa obtin ceva ce vroiam. Si de cele mai multe ori am obtinut. Daca mi`a placut sa fac asta? Uneori da. Daca m`am simtit bine? De cele mai multe ori nu. De ce am facut`o? Pentru ca am stiut ca eram eu sau ei.
Si asa am ajuns sa ma joc cu mintile celorlalti. Sunt o buna manipulatoare. Mint foarte bine. Am cele mai negre calitati pe care le poate poseda cineva. Sunt egoista, ca sa obtin ce vreau pot sa calc pe cadavre, pot sa`mi ranesc cei mai buni prieteni, pot sa ma uit in ochii oricui si sa mint fara sa se observe nimic. Si orice ar zice ca stie.. garantez ca doar nimereste momente.
Concluzia? De multe ori m`am urat pentru tot ce am facut. Mi`a parut rau si am ales, la un anumit moment dat sa schimb asta. Am ales sa`mi folosesc cunostintele de manipulare pentru a ajuta. Am sarit de cealalta parte. Sau asa cum am numi`o noi femeile, am fraternizat cu dusmanul.
Am un prieten, care mi`e drag. Poate pentru ca recunosc anumite parti de naivitate pe care le aveam si eu acum multi ani. Are in ochi ceva-ul ala de copil.. Are ceva ce`mi aminteste de chestii pe care le`am simtit si eu inainte sa ma distruga de atatea ori altii. Altii care m`au facut ca ei. Un prieten care e manipulat in cea mai pura forma de manipulare.. dragostea.
O femeie stie intotdeauna chestii. Stie si asta nu se poate explica. Poate avem ceva in plus fata de barbati. Poate odata cu acea coasta am mai primit ceva, in afara de puterea de a indura chestii oribile o data pe luna. Femeile stiu si pot. Ceea ce nu se poate spune si despre marea majoritate a barbatilor. Si cum femeile stiu si pot, aleg sa faca ceva cu puterile si cunostintele lor. Si de cele mai multe ori aleg sa … se joace. Bineinteles, scuza lor este ca nu vor sa faca rau sau mai rau, ca nu se joaca. Bullshit.
O fac cu buna stiinta. Si o fac bine. Eh prietenul meu se afla in posesia unui asemenea exemplar. Culmea, nu foarte inteligent, dar destul de, incat sa`l faca sa fie foarte prost! Si ma enerveaza faptul ca i`a spus cam de la inceput ca o femeie se poate juca cu mintea unui barbat. Demonstrandu`i teoria la cateva minute dupa ce i`a spus`o. Iar el continua sa fie prost.
Acum intreb eu : de ce alegeti sa va faceti ca ploua cand e soare afara? Adica sa fim serosi, cu totii stim cand cineva se joaca cu noi. Dar de ce as alege sa ma uit in partea cealalta in loc sa rezolv problema? Si de ce, mai rau, in loc sa ma uit in partea cealalta, el ajunge sa o “premieze” de fiecare data cand ea il mai joaca putin pe degete? Pentru ca se lasa prostit. Bineinteles.
De obicei marea majoritate a barbatilor cad in faza de prostie, cand, dupa vorba populara (sa`mi fie cu iertare) o femeie le pune pasarica pe fata. Hai sa nu ne ascundem dupa degete, adevarul e ca adevarul e adevarat! Si probabil si asta se intampla si aici. Dar nu asta e cauza. Cauza este ideea asta cum ca el o iubeste cu adevarat (bullshit!!! – dragostea se manifesta altfel) si ca de aia face niste lucruri complet idioate.
Cum ar fi, faptul ca ei nu au o relatie publica (adica sunt iubiti doar acasa si`n masina cand afara e intuneric) pentru ca (hahahaha) este posibil sa afle alti oameni (cum ar fi fostul pe care ea inca il foarte iubeste , in secret bineinteles), sau cum il pune in niste situatii complet idioate, doar de amuzament. E ca si cum ai pune un soricel in acvariul cu pitonul cel mare si rau si te uiti sa vezi ce se intampla.
Si el le face pe toate, inghite galustele si suporta, de parca domnisoara este ultima de pe planeta asta (unde apropo sunt 2 femei la un barbat – si sa n`aud cum ca multe sunt urate sau proaste). Asa ca incerc o trezire la realitate cu fapte si in curand cu palme dupa ceafa. De ce? Pentru ca.. motto-ul meu ma face sa`mi placa sa fiu “mean” pentru moment.
Deci..?
” Come to the dark side.. we have cookies!”
P.S. Pentru a intari cele spuse mai sus am gasit asta la arhi:
De ce sunt femeile scorpii
1. Pentru că de mici se gândesc numai la cum să se mărite mai repede. Visul lor este o rochie de mireasă cât mai gogoşar, iar joaca cu păpuşile, acest antrenament pentru ştersul la fund de mai târziu, nu face decât să confirme intenţiile criminale.
2. Pentru că îi smulg pe cei mai buni dintre noi. În orice grup există un tip cool. Cel mai gagicar, cel mai frumos, cel mai cu vino-ncoa. El e liantul grupului, el aduce femeile, el face rost de băutură ieftină făcând ochi dulci fetei de la magazinul din colţ. Până când, într-o zi de tristă amintire, îi anuţă că se însoară. Desigur, promisiuni că totul va fi la fel, ne vedem, alea. Vorbe. După ce pune mâna scorpia pe el, s-a terminat. Ce să cauţi cu rataţii ăia? Ai bere în casă. Ne uităm amândoi la meci. Vineri plecăm la mama. Duminică avem musafiri. Crezi că covoarele astea se bat singure?
3. Pentru că, deşi ţipă pe toate drumurile că vor egalitate, profită la maximum de faptul că bărbaţii cad ca muştele la vederea unui decolteu sa la o juma de bucă, drept pentru care atu-ul lor maxim într-o negociere este sexul, pus pe masă, la vedere, cu o promisiune nerostită de mehlem pe sâni. Nu contează că ai creierul cât o bibilică, important este să ai ţâţe tari.
4. Pentru că nu fac sex oral din prima. Toţi bărbaţii visează ca în prima noapte de amor ea să rupă hainele de pe el şi să îi facă tot ce a văzut el în filmele cu Titus Steel. Şi din păcate, nimic. Toate se dau virtuoase, neatinse, caste, iubitule, tu eşti al 2 lea, iar primul nici măcar nu se ridica la valoarea ta. Iar masculul se mulţumeşte tâmp cu textul ăsta şi merge mai departe.
5. Pentru că după ce se lasă convinse să facă sex oral, nu înghit. Asta e partea a 2 a a poveştii virginalităţii. Vai dragă, nimeni până acum nu a terminat aşa, ştii tu, în gura mea. Doar o atingeam aşa fin, pentru umectare, iar la final nici nu stăteam la discuţii, afară. E ca şi cum nu m-ar fi atins. Iar masculul iarăşi e mulţumit, uite bă, ce tare sunt, aproape că sunt primul care îi rupe aţa de sub limbă. Şi se mulţumeşte cu o scuipătură în chiuvetă.
6. Pentru că dacă ţi-au făcut onoarea de a face sex cu tine, tu trebuie să simţi o imensă recunoştinţă, de preferinţă pe viaţă, să renunţi la tot şi să îi închini un templu, de preferinţă din diamante, templu la care să te închini cu respect. Tu trebuie să ştii că ea nu a vrut, ea de obicei nu face aşa ceva, nu îi place în general şi ceea ce a făcut a fost o favoare imensă pe care ţi-a făcut-o, într-un moment de rătăcire.
7. Pentru că nu îţi respectă viaţa, alegerile şi educaţia de până la ea. Orice păsărică ŞTIE că ea te va schimba, că da, nu eşti perfect şi că da, în principiu eşti un porc ordinar, dar ea va munci, te va educa, te va scoate din noroiul şi mâzga în care te târăşti şi te va aduce la suprafaţă, mai curat, mai uscat, mai pe scurt, alt om.
8. Pentru că nu ştie să gătească. E în legea firii ca femeile fac mâncarea în casă. E în codul genetic uman, de când prima maimuţă s-a ridicat în 2 labe, şi-a troznit oasele şi a zis “bă, să mor eu, îmi văd peştera de aici”. Desigur, majoritatea feministelor o dau în texte cum că trebuie împărţită munca în casă şi altele. Când o să ştii să schimbi o bujie, să instalezi un wordpress sau să parchezi corect lateral, atunci o să împărţim treburile. Până atunci, tu faci mâncare.
9. Pentru că nu au valoarea banilor. Pentru o femeie nu contează câţi bani are tipul, dacă are de unde sau nu. Ea vrea. Şi dacă vrea, logic că trebuie să aibă. În virtutea regulilor de mai sus, desigur, adică dacă tot a oferit sex, măcar să primească ceva la schimb. Treaba e tragică atunci când e vorba de o familie, iar tipul se dă peste cap, în pofida crizei, să facă rost de bani, iar femeia lui nu se ocupă decât cu spartul banilor prin diverse locaţii. Cu stil.
10. Pentru că toate seamănă cu mamele lor. Dacă vrei să vezi cum va arăta nevastă-ta peste 30 de ani, uite-te la mă-sa. Dacă aia e cât un dulap, fii calm, chiar dacă femeia ta acum arată de 30 de kile în viu, în mod sigur se face cât purcica. Dacă mă-sa e caţă şi toată ziua comentează, şi a ta va face la fel. Nu contează că acum nu face. Acum se abţine, pentru că încă nu e sigură că te-a prins.
Dar şi când o să te prindă….vai de capul tău.
Pentru mai multe informatii a scris si zoso despre asta aici , aici si aici.
Si iar e frig.. vara mi`a fugit printre degete si nici n`am apucat sa ma bucur de ea. Si iar realizez ca repet mereu aceeasi greseala si ca la final raman dezolata. Nu stiu de ce dar m`am aruncat mereu cu totul intr`o relatie, ca un berbec veritabil. Am lasat toate gandurile, toata moralitatea si toate principiile la usa si m`am avantat in necunoscut, ca o aventuriera in cautarea Sf Graal.
Bineinteles ca sfarsesc mereu cu buza umflata si realizez ca sunt cea care da totul si primeste iluzii. Nici macar pe alea. Si totusi pana cand? Pana la urma cu mine ce se intampla dupa ce toti “au trait fericiti pana la adanci batraneti”? Ca sa ajungi acolo si sa mai fi si fericit , iti zic eu ca nu poti sa ajungi singur, ca altfel la ce dracu` mai e pluralu ala?
Da, evident sunt plina de chestii negative prin mine. Sa fie de la nenorocita de gripa care mi`a acaparat saptamana? Sau poate faptul ca am stat izolata cu mine m`a obligat sa privesc lucrurile mai clar.. nu stiu. Dupa atata timp am inceput sa vreau mai mult. Si niciodata cineva in rolul meu nu poate sa vrea mai mult. “Mai mult” e pe lista de lucruri interzise. Asa ca incep sa ma gandesc la alternative, caut variante. Analizez, impart, adun.. trebuie sa inceteze sa mai dea cu virgula.
Si asa am mai trecut peste o saptamana. O stergem si mergem mai departe. Nu stiu formulele magice pentru happily ever after, dar stiu ca`s multe carti pentru copii pe tema asta. Asa ca vreau varianta adulta a povestilor.. si astept cu entuziasm sa aflu continuarea povestii mele. Cine stie? Poate de data asta marea imi aduce cu adevarat odata cu briza si putin fericire sincera.
Pana atunci scapam de gripa si ne aventuram in cunoscut
Ce crezi când un copil îţi povesteşte că pe Cenuşăreasa o închide prinţul în casă şi o bate în fiecare zi?... Îl crezi când îţi spune că asta este viaţa lui, lângă un tată violent? Şi ce faci ca să îl ajuţi?
Quote
O fata poate sa astepte barbatul potrivit, dar asta nu inseamna ca, intre timp, nu se poate distra cu cei nepotriviti
Marea intrebare, la care nu stiu sa raspund in ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este urmatoarea: "Ce vrea de fapt o femeie?" (Sigmund Freud)
If you're going to do something wrong, do it big, because the punishment is the same either way.
Arhiva lunara
Quote
To be happy with a man you must understand him a lot and love him a little. To be happy with a woman you must love her a lot and not try to understand her at all.
O femeie poate ierta cateodata un barbat care incearca sa o seduca, dar niciodata pe barbatul care rateaza o ocazie atunci cand i se ofera. - Charles Maurice de Talleyrand Perigord
)A fost un moment magic.. si ma uitam la el, cat de fericit era si cum isi dorea sa mai stea. Sa mai stam. Sa oprim timpul si sa putem sa fim noi. Doar ca.. probabil eu m`am nascut prea tarziu sau el prea devreme.. si zarurile fusesera deja aruncate. Asa ca fericirea aia pura n`a tinut mult. Si ne`am trezit la realitate. Fiecare la a lui.
Manipulare, sex.. femeile sunt de pe Venus si barbatii de pe Marte.. 
