Feel



Cafea.. trebuie sa`mi iau prima gura de cofeina ca sa ma dezmeticesc.. cafea.. dar cu toata cofeina pe care o miroseam in aer nu puteam sa nu ma hiperventilez cu el langa mine. Mi`era greu sa vad prin stratul gros de ceata din mintea mea. Intotdeauna`mi face asta cand imi zambeste asa dimineata, inainte de cafea. Si ochii lui.. uitandu`se adanc in ai mei.

– Hei… am reusit sa murmur.. cafea!

Si`a pus mainile in jurul taliei mele si m`a sarutat cu atata pasiune ca mi`am simtit inima gata sa`mi strapunga cutia toracica si sa o ia la goana prin camera. M`am lasat moale in bratele lui si ca prin vis ii simteam o mana in parul meu si cealalta pe talie, tragandu`ma din ce in ce mai strans spre el. Nu vroiam sa scap niciodata de stransoarea mainilor lui. Cred ca a simtit ca mai aveam putin si lesinam cand mi`a dat drumul. Am facut un efort supraomenesc sa`mi regasesc echilibrul si m`am impiedicat de picioarele mele in drum spre bucatarie sa gasesc doua cani pentru cafea.

Ma simteam plutind prin casa in timp ce aduceam cafea si scrumiera. Si el stand acolo ca un zeu in fotoliul antic al apartamentului. Mi se parea ca face parte din alta lume. Oricum asta e mereu senzatia pe care o am atunci cand e in preajma mea. E ca si cum restul lumii inceteaza sa existe si suntem numai noi doi. Am luat o gura de cafea, am fumat o tigare , fara sa pot sa`mi iau mainile si gura de pe el.. si apoi totul s`a stransformat in lumina.. fiecare atingere ma ardea, fara sa lase durere in urma ei, fiecare sarut ma purta mai departe, simteam placerea care`mi inunda fiecare celula, ii simteam corpul lipit de al meu, simteam fiecare respiratie pe fata mea si ma intrebam cand am sa mor, sau daca sunt deja moarta. Totul mi se parea ireal, ca prin vis..

Am ajuns intr`un final, prea apropiat, as fi vrut sa tina o vesnicie, inapoi pe fotolii continuandu`ne cafelele.. si atunci.. l`am auzit mai clar ca lumina zilei.. in mintea mea incetosata..

– Te iubesc asa..

– Eu te iubesc.. altfel

Ce raspuns idiot am putut sa dau!

– Te iubesc mi`a spus iar.. si am simtit ca nu mai am aer.

Nu puteam sa mai deschid gura sa zic nimic. Eram blocata, respiram de 3 ori mai repede decat de obicei si nu puteam sa gandesc nimic, sa`mi fortez buzele sa zica ceva, orice! Nu stiu cat si`a dat seama de furtuna mea interioara, fiind preocupat de cafea si tigare. Dar eu inca hiperventilam aproape de lesin in fotoliu cand s`a intors catre mine sa ma sarute iar. As fi stat asa o vesnicie si inca putin. Fara notiunea timpului, fara alte idei in afara de perfectiunea lui.

Cum poti sa mai gasesti timp si pentru altceva atunci cand el iti rapeste toate gandurile, toate simtirile, toata ratiunea ta de a fi? Nimic nu mai exista si simt ca singurul punct existent in Univers este el. Pentru mine nimic nu se mai misca atunci cand nu e langa mine. Totul se evapora si`n lungile ore cand nu e imi rapeste fiecare gand, fiecare oftat. Si nu mi`as dori sa schimb toate astea pentru nimic in lume.. este ceea ce am asteptat o viata intreaga. Intensitatea asta care ma sperie uneori, n`am crezut niciodata ca o fiinta umana este capabila de sentimente asa puternice. Si sunt convinsa ca nu intelege ce vreau sa spun atunci cand il intreb daca se poate muri de la asa ceva. E bine, am macar ceva ce inteleg doar eu. Pentru ca ma tem ca s`ar speria daca mi`ar stii toate gandurile astea, daca ar banui macar cat de multe pot sa simt..

Raza de vant pe nor de soare si ganduri curate dragilor..

Anunțuri

2 gânduri despre „Feel

  1. pisi spune:

    …stiu cum e

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s