„Sa fim” sau „sa fiu”?


 

 

Imi incep diminetile cu acelasi ritual. Cafea, geamuri deschise, soarele si frigul. Privesc marea, ii multumesc lui Dumnezeu ca m`am trezit si in dimineata asta si pentru cateva secunde opresc toate sentimentele triste care ma inunda si ma bucur de viata.
In dimineata asta m`a trezit baraitul telefonului de undeva din pat. Raspund somnoroasa

– Mmm da?

– Buna dimineata, soare!

SOC. Respir. Soc. Trec in revista camera, ma ciupesc sa vad daca`s treaza, mai trag inca o data aer in piept si ma chinui sa`mi gasesc cuvintele.

– Bunaaa… aaa… dimineatza?

– Vreau sa te vad! Acum!

– Numarul asta e dat la maxim 10 persoane in tot orasul asta. Cum ai putut sa faci rost de el!?

– Acum…

– Am decis ca ne oprim. Ne facem rau. Imi faci rau..

– Te rog..

– Bine. Fie. ai 15 minute

Nu stiu cum am reusit sa ma dau jos din pat, sa pun de cafea in timp ce ma spalam pe dinti si faceam si dus. In 10 minute eram ca proaspat scoasa din cutie. Ochii putini umflati dadeau de gol insomniile pe care le am de ceva vreme. Nu stiu cum reuseste barbatul asta sa ma surprinda chiar si atunci, cand cred ca nu mai e nimic nou in el. Suna la usa. Deschid. Si ma blochez. Era divin. Camasa alba, palton negru trei sferturi, blugi sexy. Oftez. Il poftesc in casa. Face din doua priviri inspectia. Trage concluzia ca am facut niste modificari substantiale si in bine. Se uita la mine si fara niciun cuvant ma saruta. Incercam in zadar sa imi amintesc motivul pentru care nu era bine ceea ce mi se parea perfect in acel moment, degeaba ma chinuiam sa ma impotrivesc singurului lucru care mi se parea natural.

Intr`un final am reusit sa ne desprindem unul de celalt pentru niste oxigen si am profitat de moment ca sa ma indepartez de el. L`am servit cu oaresceurile care se gaseau prin bucatarie si ne`am asezat in sufragerie. Cred ca jumtate de ora n`a rostit nimeni niciun cuvant si toata discutia s`a purtat uitandu`ne unul in ochii ceiluilalt. Daca cineva ar fi masurat tensiunea din camera in momentul ala cred ca reuseam sa dam peste cap orice aparat. Ne`am zis tot ce am fi vrut sa ne urlam de atata timp fara sa scoatem un sunet. I`am zis ca`l urasc pentru ca`l iubesc, ca mi`as dori enorm sa fiu o persoana fara trecut emotional atat de greu si ca din cauza lui am renuntat la atatea pentru ca in final sa raman singura.

Mi`a zis ca daca ar putea ar schimba lumea pentru mine, ca isi doreste in fiecare secunda din fiecare zi sa renunte la tot si sa vina dupa mine. Mi`a zis ca Italia nu e la fel fara mine si ca se ingroapa in munca in incercarea de a ma uita si ca`n fiecare femeie de pe strada i se pare ca ma vede pe mine. Mi`a mai zis ca nu e suparat pe soarta, dar ca`si doreste sa ne fi nascut amandoi la momentul potrivit.

In toate lunile astea de cand nu ne`am vazut am incercat sa ma conving ca l`am uitat si ca mi`e mai bine fara el. Pentru ca pornisem pe un drum distructiv. Dar adevarul e ca el a fost singurul care m`a ajutat sa supravietuiesc atunci cand cautam un capat de ata de care sa ma agat. A fost oxigen cand aerul era irespirabil, apa in desert, acoperamant in ploaie si caldura in iarna friguroasa.

S`a ridicat incet din fata mea, m`a luat de mana si mi`a soptit „lasa`ma sa te iubesc”. Si l`am lasat. L`am lasat sa ma urce iar pe culmile fericirii si sa ma coboare cu viteza incredibila ca intr`un montagne russe. Si nu am inca destule cuvinte ca sa descriu toate sentimentele care au reusit sa ne atinga atunci. In momente ca ala lumea toata ramane la marginea constiintei mele si eu mor si invii in fiecare minut,asemenea unei pasari pheonix.

Au trecut trei zile de atunci. Trei zile pline. El inca ma suna. Eu inca nu`i raspund la telefon, pentru ca nu stiu daca as putea sa fac fata pasiunii fara sa ma implic emotional din nou. Ori pasiunea vine tocmai din sentimentele noastre? Oare exista pasiune fara iubire? Intrebari existentiale in prag de sarbatori. M`am hotarat sa nu fac nimic. Nu plec, nu astept musafiri. Ma inchid in casa si o sa le sarbatoresc cu mare fast, dar singura. Sometimes a girl can only resist that much.

Nu stiu daca o sa reusesc sa mai scriu pana`n sarbatori, asa ca va urez Craciun fericit alaturi de cei dragi, sa fiti inconjurati de dragoste si de sanatate!

Cu drag,

Ea

Craciun fericit!

 

Anunțuri

8 gânduri despre „„Sa fim” sau „sa fiu”?

  1. xxl spune:

    Chiar daca ti-ai propus, nu vei reusi sa fii singura 🙂
    Craciun fericit!
    PS “Sa fim” si “sa fiu”, cred ca ar putea fi un raspuns. Separarea lor poate deveni riscanta.

  2. agathapurple spune:

    Cat de pasional…. Sarbatori Fericite draga mea :*

  3. Sugar Queen spune:

    Crăciun fericit şi ţie!

  4. Brandusa spune:

    ….multumesc, au fost, au trecut..si eu am sarbatorit, cam la fel, inchisa in cutiuta.
    Uneori e un mod de a ma regasi, de a ma linisti eu pe mine.
    Ma bucur ca te gasesc, ca mai scrii.

    • TwiTiSh0r spune:

      Si eu ma bucur ca ne mai regasim. Sarbatorile au trecut, da` nu le`am simtit sarbatori deloc. M`am bucurat de tot ce a adus „mosul” bun, si cam atat. A fost un an ciudat.. dar speram la mult mai bine pe 2011.

      Te pup si te imbratisez cu drag! Ne apucam de New Year’s resolutions? :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s