Sometimes..


Sometimes.. sax is better than sex..

 

 

Cand lucrurile o iau razna ma intorc aici.. cand sunt prea multe stranse si tre`sa le vars undeva imi aduc aminte de pagina asta si ma pun in faza laptopului sa mai adaug una.

Cred ca cel mai trist sentiment pe care il poti experimenta ca om este neputinta. E un sentiment atat de complex. E durere amestecata cu ura, sila, sictir.. este frustrant sa fii neputincios. Mai ales cand esti neputincios pentru 2.. Fac o pauza…si ma uit prin camera. Alt decor. Alta adresa. Imi schimb adresele, cum imi schimb numerele de telefon, de parca as vrea sa imi schimb viata. Si totusi mereu lipseste un ceva ..

Si inevitabil cand ma simt neputincioasa si pusa la pamant, plang. Plang de parca n`as mai putea sa plang dupa aia, plang pana ma doare capul, ma dor ochii si nu mai curg lacrimi. Si apoi as vrea sa mai plang putin. Problema cu plansul asta e ca odata ce incep sa plang, nu mai pot sa ma opresc. Si as vrea sa am buton de stop..

Anunțuri

9 gânduri despre „Sometimes..

  1. Mihaela spune:

    iti inteleg cel mai bine durerile…dar trebuie sa cauti resurse in tine sa te ridici si sa inveti sa traiesti cu aceasta „neputinta”…
    o zi minunata iti doresc si capul sus ca intotdeauna e loc de mai rau, cat si de mai bine…

  2. Mihaela spune:

    Stii ce mi-a spus maicamea cand am vazut-o ultima oara? Ca fiecare lacrima care curga din ochi era zile din viata mea. Cumva, cuvintele acelea m-au potolit si plansul de neputinta. Capul aproape ca imi exploda… restul nu se mai pun: cearcane, stomac tremurand s.a. Stii ce mi-am spus atunci in minte? Ca singurul medicament eram eu. Nu imi puteam lasa zilele acelea sa fuga ci le puteam doar accepta asa cum erau: si rele.

  3. xxlweblog spune:

    Sometimes…, doar ca, spre marele nostru noroc, lucrurile se rastoarna, cu, sau fara voia noastra 🙂

  4. Paula spune:

    Are şi plânsul rolul lui. E doar un mijloc prin care te poţi descărca. Mi-aduc aminte că în timpul unui episod de plâns am dat peste un citat care suna aşa: „Îmi vine să plâng, dar şi dacă aş plânge, nu ar veni nimeni să mă salveze.” (Haruki Murakami, Kafka pe malul mării)

    Cât despre restul, lasă-le să treacă. Detaşează-te, dă-te la o parte şi priveşte totul dintr-un colţ retras, ca şi cum nu ai fi tu în centrul vieţii tale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s