Rehab


– Te rog nu ma rani!

Cuvinte ce se pierd in colturile memoriei. Altele care`mi revin in minte in linistea noptii. Patul meu care nu de mult ne ascundea de restul lumii imi pare prea mare acum. Partea lui de pat e goala. Si inca nu pot dormi pe ea. Ca un ultim omagiu pentru cel ce mi`a fost iubit o pastrez intacta. Ma trezesc si acum noaptea cautandu`l cu mana, sa verific daca nu cumva s`a dezvelit si sa`l sarut in somn, sa stie chiar si cand viseaza ca`l iubesc.

– Te iubesc, proasto!

O alta amintire se cuibareste la limita ratiunii, dar o imping inapoi. I`am facut o camera in adancul memoriei si ma chinui acum sa indes acolo toate amintirile cu el. Dar inca sunt multe care nu se lasa gasite asa usor. Care`mi scapa.

Statea cu sacosa plina de hainele pe care le mai avea la mine in fata usi, pregatit sa plece.

– Nu mai plange.. imi spunea

N`am reusit sa articulez niciun cuvant pentru ca stiam ca daca deschid gura nu as fi fost in stare sa rostesc niciun cuvant, ci doar as fi inceput sa plang mai tare. Dar ii spuneam din ochi sa nu plece.

– Gandeste`te la mine ca la un prieten si o sa iti treaca. Mi`a spus deschizand usa.

Si m`am trezit soptind „Nu pleca”.. Dar pentru el n`a contat. M`a sarutat pe frunte si a iesit, lasand usa deschisa in urma lui. Si eu m`am prabusit in spatele ei in genunchi.

M`a trezit a doua zi dimineata telefonul care suna insistent.

– Da?

– Ce faci?

– Nici nu inteleg de ce ma mai intrebi. Ce vrei? De ce m`ai sunat?

– Vroiam sa vad ce faci.

– Vrei sa ne impacam? L`am intrebat, plesnind peste fata speranta care`mi incoltea in inima.

– Nu, ti`am spus ca nu vreau sa mai vorbesc despre asta.

– Atunci, nu ma mai cauta.

Si am inchis telefonul. Prefer linistea asta care imi omoara timpanele, decat cuvintele lui reci si seci in urechea in care alte ori imi soptea ca ma iubeste si n`o sa ma raneasca niciodata.

– Stii, cred ca am vrut sa fiu doar a lui. I`as fi spus da, daca m`ar fi intrebat daca vreau sa`i fiu sotie. Cu toate lipsurile lui. Dragostea mea era suficienta sa le acopere pe toate.

Prietena mea se uita la mine ca la un extraterestru.

– Cum adica i`ai fi spus da?

– Asa: DA!

– Ne cunoastem de 15 ani. 15 ani lungi. Plini de .. absolut orice. Te cunosc de pe vremea in care jonglai usor 4 prieteni in acelasi timp. Ma uit la tine si`mi vine sa`ti dau doua palme din fundul gradinii. Tu nu intelegi?

– Ce?

– Baiatul asta se joaca cu tine. Dragostea ta pentru el si a lui pentru tine n`au aceeasi intensitate. Tu l`ai iubit asa cum e , constienta fiind de toate carentele lui, de comportamentul lui urat fata de tine uneori, de faptul ca nu vrea sa faca nimic. De faptul ca NICI PRIN GAND NU`I TRECEA SA TE CEARA DE NEVASTA!!!! Si acum , dupa toate pe care le`ai indurat, dupa tot ce ti`a facut el tie, iti cere sa ramaneti prieteni. ALOO!! Asta e cod pentru „hai sa ne futem fara sentimente”!!

Am tacut. Mult. Pentru ca avea dreptate. Dar cand esti orbit de dragoste, esti orb pana la capat. Cum ajungi din a fi iubita in a fi „in zona doar pentru a`i satisface nevoile” ei bine, asta ma depaseste.

Am observat ca in general cand suferi, ceilalti simt nevoia sa`ti impartaseasca din experientele lor cele mai dureroase din dragoste. De parca nu`i de ajuns durerea ta. Si`n loc sa te faca sa uiti de asta, ti`o aduc mai aproape de tine.

Cand oamenii pe care`i iubim pleaca din viata noastra lasa un gol. Golul ala nu se umple niciodata. Nu`i putem inlocui. Pentru ca pe fiecare i`am iubit intr`un mod diferit. Dar invatam in timp sa supravietuim cu golurile astea in noi.

Mi`as sadi flori in fata camerei cu amintirile noastre. Si le`as da parfumul tau. Mi`as agata de usa amintirea ochilor tai. Ca sa ma doara cand ma uit spre locul ala atat de rau incat sa nu mai deschid usa aia niciodata. Si as veni uneori noaptea, doar sa schimb pamantul si Sa plang dupa tine stand in genunchi ca sa ud florile cu lacrimile mele. Iar la ivirea zorilor m`as furisa inapoi la realitate.

O sa`ti caut toate urmele din viata mea si o sa le redesenez. Peste cicatricea din sufletul meu o sa`mi fac un tatuaj. O sa`mi scrijelesc cu sange o inima. Ca a mea e bucati, si`s imprastiate in asa de multe locuri incat nu stiu daca o sa o pot reface vreodata.

Anunțuri

17 gânduri despre „Rehab

  1. miss Red spune:

    uite, nu stiu de ce nii se intampla la mai toti dintre noi achestii din astea.
    Se zice ca daca cineva te raneste, dupa te duci sa faci si tu accelasi lucru urmatoarei persoane care tine la tine. Ii aplici involuntar accelasi tratament de care ai avut tu parte. Am observat si la mine si la altii acest fel de comportament.
    Nu stiu ce sa iti scriu mai departe … doar ca m-am invatat minte: pana Mr nu ma prezinta familiei sale … nu ma distrez cu el.
    Daca un baiat e capabil sa ia un bilet de avion din hat-celata parte de lume pentru un pahar de vin alaturi de mine, de ce unul care sta la nici doi pasi ar putea sa ma prezinte parintilor lui ?

  2. TwiTiSh0r spune:

    Sa stii ca nici faptul ca te prezinta familiei nu reprezinta o garantie ca va avea un comportament adecvat fata de tine! Cred ca trebuie sa ii vrem pe cei care ne arata ca tin la noi, decat sa incercam sa’i facem pe cei care nu ne vor sa vada cat de mult ii iubim..

    Uneori e bine sa faci un pas inapoi si sa privesti lucrurile la rece. Cand iti dai voie sa deschizi ochii ai sa fii surprinsa de ceea ce vezi..

  3. Naomikko spune:

    Când ai puterea să pleci e simplu, să rămâi în urmă e greu. E greu până când începi să nu mai simţi nimic. Şi apoi e greu iar să mai simţi ceva

  4. sourina spune:

    Sper totusi sa revii sa scrii pe acest blog, caci imi pare tare rau sa cred ca ai plecat fix cand am dat de tine! 😦

  5. Tudor spune:

    Heh, nu as vrea sa numar articolele asemanatoare pe care le-am scris si eu. Am inteles ca trece greu, la mine nu e decat un an, cinci luni si 23 de zile, deci nu am ajuns la stadiul in care sa spun ca sunt ok :))

    Cica o sa fie bine, candva.
    Deloc de acord cu golurile de care vorbeai. Din punctul meu de vedere, sunt niste „bube” care dor de fiecare data cand le atingi. Cand vezi persoana respectiva in poze sau in realitate, cand auzi numele persoanei respective sau cand ceva anume iti aduce aminte de el/ea. Ar fi bine sa fie goluri, dar golurile nu dor.

    • TwiTiSh0r spune:

      Intr’un fel sau altul trece. Vorba aia cu timpul este cat se poate de adevarata..

      Ai doar rabdare si credinta ca totul se intampla cu un scop, apoi restul vine de la sine.

      Cand n’ai nimic, credinta in ceva e tot ce te ajuta sa treci mai departe.

  6. read with Adelina spune:

    Atât de plin de sentimente! ”O sa`mi scrijelesc cu sange o inima. Ca a mea e bucati, si`s imprastiate in asa de multe locuri incat nu stiu daca o sa o pot reface vreodata.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s