Dureri


Ore. Multe. Cu ganduri atat de rapide ca ma ametesc. Lipsa lui face timpul sa treaca greu. Am facut multe in timp ce ma chinuiam sa`mi tin mintea ocupata. Cu toate astea se pare ca reusesc mereu sa fac tot ce`mi propun si sa`mi ramana indeajuns timp incat sa ma gandesc intr`una la el.

Nu m`am gandit vreodata ca as putea sa iubesc o persoana atat de opusa mie din toate punctele de vedere.. si totusi iata`ma atrasa de cineva atat de diferit.. atat de diferit incat pare o completare. Nu`s eu cea care sa vorbeasca atat de mult, dar totusi nici nu trebuie sa tragi cuvintele cu clestele de la mine. Si ceea ce ma uimeste peste masura este faptul ca el da prea multe detalii oamenilor neinteresati de ceea ce zice el.. si niciun detaliu celor care stau si asteapta atat de mult cuvintele lui.

Eh.. Presupun ca asta ne face atat de diferiti. Asta si diferenta atat de clara cu care vedem amandoi lumea. Diferente care aproprie mai mult decat sa desparta. Diferente menite sa traseze linii clare intre noi. Linii ale experientelor de viata, ale modului de a privi lumea si de a lua lucrurile care vin.

Dimineata`ti prinde visele intre aripile ei si`ti rapeste amintirea noptii. Te lasa dezgolita pe pat, cu razele soarelui jucandu`se pe piele. Gustul iti revine odata cu toate simturile umane atat de fragile. Mirosul, aerul inundand plamanii, apoi, incet, vederea, sorele orbitor. Si`ntr`o clipa inifinita constientizezi iar totul. Lipsa zambetului, a ochilor, dar peste toate lipsa arzatoare. Ca si cum o imensa parte din tine lipseste si pe masura ce te acomodezi iar cu viata , arsura devine din ce in ce mai mare. Inima bubuie asurzitor, impletindu`se cu toate zgomotele de afara, pasari, cativa copii jucandu`se cu mingia, o masina, vantul.. si mai departe, undeva, agitatia lumii. Dar nimic din toate astea nu estompeaza lipsa lui.

Imi indes capul adanc in perna si trag in mine tot mirosul lui. Oare e efect placebo? Sau chiar e mirosul lui acolo? Cat poate sa tina perna asta mirosul lui? Zambesc larg si`mi ridic ochii spre geamul larg deschis. Nu`mi place sa pierd zilele si asa pierd notiunea timpului mai des decat orice altceva. Dar zilele imi plac mult de la o vreme, asa ca stiu ca e foarte dimineata, si asta, contrar tuturor credintelor mele, ma face sa deschid ochii si mai larg. Cafeaua incepe sa`mi inunde casa si`n scurt timp ma lafai pe canapea cu o imensa cana aburinda si o carte.

Cat de usor este sa apreciez acum perfectiunea imperfectiunilor umane. Echilibrul precar care ne tine la suprafata, care ne face sa respiram si sa constientizam tot ceea ce ne inconjoara. Cat de fragili suntem cu adevarat si cat de repede se poate narui totul. Asta face totul sa fie atat de ireal, de parca as trai prin ochii altcuiva acum. O alta persoana.

Cum sa mai judec corect cand mintea`mi`e incetosata de el. Nu exista nimic in mine care sa nu fie atins de el.. si el devine unicul punct in Univers in jurul caruia ma invart. Ce pot evita? Cum sa mai stiu ce e gresit sau corect? Sau mai conteaza?

Imi trec mainile prin ceata lasata in camera de zecile de tigari. Nu`mi ramane nimic de facut pana cand o sa`l simt iar langa mine decat sa fumez. Si sa tac. Pentru ca incerc sa`mi vindec ranile. Si doar el ma face sa ma simt ca noua. Sunt constienta de vulnerabilitatea mea si de faptul ca daca el nu mai e.. incetez sa exist. Pot trai doar atata timp cat si el traieste.. dar in care el inceteaza sa existe in lumea mea, imi pierd motivatia. Asa ca ma agat de toate lucrurile care`mi amintesc de el, ca sa`mi imprim totul adanc in mine. Mirosul lui.. imaginea.. rasetul.. vocea. Toate astea trebuie sa ma faca sa respir. cine stie cand si daca ma voi mai simti intreaga din nou?

Pentru mine a fost primul si ultimul, ca o metafora stilizata. Primul barbat pe care l`am iubit ca o femeie, o iubire care m`a consumat in timp ce m`a inaltat la 10 m deasupra pamantului. Si din pacate sunt genul de femeie care iubeste cu toata fiinta, de parca dragostea incepe cu el si fara el nu mai exista motiv pentru care sa continui sa functionez.

Asa sunt acum. Defecta. Instabila emotional. Femeia aia care zambeste, dar care pe interior e sfasiata de dureri. Iar el se adaposteste in bratele unei alte femei…mangaie alta piele, face alte promisiuni, sopteste altor urechi, zambeste fericit. Suntem atat de diferiti.. Nu mai zic ca nu mai pot ca oricum nu conteaza pentru nimeni. Pentru prima oara in viata mea mi s`a intamplat sa ma chircesc de durere sufleteasca, incat m`am rugat cu ardoare sa lesin ca sa nu mai simt nimic. Nu pot sa compar durerea asta din mine cu nimic, e ca si cum tot ce am avut bun in mine e sfasiat in fiecare zi si tot ce se cicatrizeaza peste noapte este din nou sfasiat a doua zi.

As vrea sa se sfarseasca totul. Sa`mi ia cineva durerea cu mana. Cineva insa tine mana altcuiva in mana lui..

20140728-232126-84086455.jpg

Anunțuri

2 gânduri despre „Dureri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s