Searching

It’s not sad..it’s for the soul

[scrisa duminica si nepostata din lipsa de timp]

Chef.. zero. Zero barat. Trage`i o linie si deja l`ai punctat. E doar ideea. Ramasa acolo, dupa multe ganduri amestecate. Cu cafele si mult prea multe tigari. Multi ani adunati sub carapacea care incepe sa se uzeze. Liniste. Uneori. De cele mai multe ori agitatie. Un taifun. Da, a avut dreptate cine m`a numit taifun. Asta sunt. Un taifun cu un mic curcubeu care apare foarte rar.

Muzica veche. Trebuie si un film vechi. Multe treburi gospodaresti weekendul asta. Nu ca ar fi rau, dar cand te dezobisnuiesti iti vine oarecum peste mana. Dar ne revenim, asa incet.. incet.. cineva zicea ca am ganduri cenusii. Nu`s cenusii, dar nu`s nici albe si nici negre. Sunt mai adanci si mai profunde. Trecem etape, una dupa alta. Acumulam informatii, experienta, maturitate. Incercam sa ne depasim constant pentru ca este interesant sa te descoperi si sa descoperi. Orice. De la oameni, la emotii, la stari de spirit. Totul de modifica odata cu noi, pentru ca lumea inceteaza sa mai arate la fel. E ca si cum ai reciti o carte dupa 2 ani. Nu mai e la fel. Poate cuvintele sunt aceleasi, dar intelesul e cu totul altul.

A fost o duminica oarecum. Am fost eu si muzica din casti. Am iesit in parc si m`am plimbat de nebuna doua ore. Am zambit copiilor, am mangaiat catelusi. Am stat langa ghiol si am fumat admirand frumusetea parcului. Ma uitam la cei care treceau tinandu`se de mana pe acolo, de la batranei albiti la tineri sarutandu`se la fiecare pas. Toti cu povestea lor. Toti lasand o urma in parc. Imi aduceam aminte de vremurile din liceu cand chiuleam si mergeam in parc.. de momentele in care m`am plimbat si eu cu un el pe acolo. De anii copilariei cand mergeam cu mama acolo.. de atatia si atatia ani trecuti peste parcul ala.. Am mers pe acelasi pod pe care`l stiu de o viata si m`a bufnit rasul amintindu`mi ce grandios il vedeam cand eram mica.

Mi`e dor de copilarie. de leaganele vechi si uzate, de toboganul imens, de tot ceea ce era atunci. Dar m`am bucurat de ceea ce am vazut acum. De copilasii fericiti care alergau in voie, de indragostitii care mergeau cu cineva de mana, de senzatia ca lumea e a lor. M`am hranit cu aer proaspat si a fost placut. Mi`am amintit atatea si am retrait multe in cele doua ore de plimbare.

Am simtit mirosul iernii si…mi`as fi dorit sa`l simt pe al verii,  pe care as vrea sa o simt mai repede. Am ajuns acasa si m`am lungit pe canapea cu o carte`n mana. Mi`am facut dupa amiaza absolut superba.. si m`am lasat cuprinsa de o dulce melancolie. Si stiu ca ma simte, parca are radar.. dar totusi nu`mi suna telefonul.. cred ca azi nu functioneaza butonul meu special.

Iar acasa.. si m`au apucat gandurile. Pauza.. nu mi`au placut niciodata pauzele. Era o vreme cand le ceream eu. Si aia a fost o perioada foarte aiurea. De obicei cand ceri pauza te simti prea plin, sufocat, stresat, nesigur, nedumerit.. Pauzele. Pauzele adolescentei. Poate ca avea dreptate o prietena care spunea ca de unele emotii trebuie sa te bucuri cat tin, daca incerci sa le prelungesti vei ramane cu un gust amar si o senzatie de neimplinire, daca stii cand sa te opresti vei ramane cu niste amintiri frumoase.

Am zis eu ca mereu unele raspunsuri vin prea tarziu, dar nimeni nu ma crede. Mi`aprind tigara si dau melodia la maxim. Avem atatea de trait, pacat ca n`avem mereu timpul si energia necesara sa facem asta. Uneori zicem doar pauza. Si totul se opreste si… e liniste. Pentru mine e zambet. Si caldura. E wow`ul din mine care`mi tine motoarele mergand tot timpul. Pentru ca eu traiesc momentul. Si stiu ca unele lucruri n`o sa fie niciodata cum vrem noi sa fie..

Breathe baby.. tomorrow`s near ..
Ea

New post, New Year..

 

830972870_0573c708f2

Imi plac intalnirile astea pe nepusa masa. Au un farmec al lor. Imi place sa vad oamenii care au o insemnatate pentru mine, dupa mult timp. Ii vezi schimbati, iti amintesti de lucruri care te`au fascinat de la inceput.

Ma gandeam sa scriu de cateva zile, dar n`am timp. Oricine stie, ca pentru a scrie, trebuie sa intri intr`o anumita stare. Si e greu cand suna telefonul la fiecare 5 minute sau ai cate o hartie care este mereu urgenta.

Am inceput anul altfel. Cred ca e primul Revelion pe care l`am sarbatorit muncind. N`am simtit nimic deosebit. Si totusi cand m`am trezit pe 1 ianuarie, am stiu ca asta trebuie sa fie anul meu. E ceva in aer. E ceva in mine care s`a trezit, e o pofta de viata care ma face sa fiu altfel. Evit de ceva timp, multe luni, contactele care ar avea legaturile cu sentimentele. Pentru ca am ajuns la saturatie, mi`am permis de prea multe ori sa le dau frau liber, ca in final sa raman dezamagita. Si atunci, le evit, le scot din calcul. Pentru ca sa fim sinceri, nicicand nu suntem mai vulnerabili decat cand ne pasa, iar „ne pasa” se transforma in „iubim”.

M`am transformat atat de tare in ultimele luni incat uneori ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc. Nu stiu daca vreau sa mai dau vina pe cineva, am luat lucrurile asa cum sunt. Nici macar nu stiu daca urasc pe cineva, pentru ca si asta ar insemna sentimente. Sunt pur si simplu emotionally unavailable.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

– Cand te`am cunoscut statai intr`un cartier de fite, un aparmant de doua ori cat ultimul, aveai soferi disponibili la orice ora si fascinai orice barbat. Acum stai intr`o garsoniera.

– Asta e unul din motivele pentru care noi nu mai avem nicio legatura. Cand te`am cunoscut aveai o masina modesta si locuiai intr`un apartament cu restul familiei. Si eu m`am purtat cu tine, cum de putine ori ti s`a mai intamplat. Eu continui sa fascinez oameni, dar am invatat sa ii fascinez pe cei discreti. Nu conteaza posesiunile mele materiale, am invatat sa le ascund si pe alea. Iar garsoniera asta este momentan locul in care vreau sa ma adapostesc. Si`mi place extraordinar de mult sa conduc masina aia mica si neinsemnata. Ma face sa ma simt protejata de singurul om care mi`a purtat de grija o viata. Tata.

Nu`mi plac oamenii superficiali. Tocmai de aia am foarte putini oameni in jurul meu care ma cunosc cu adevarat. Si`n ziua de azi, barbatii sunt ca niste femei proaste. Alearga dupa femeile cu bani, mai ceva ca fripturistele din cluburile de fite. Si atunci, neavand protectia altora, ma protejez singura cum stiu..

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Si as mai scrie multe.. dar mi s`a terminat timpul liber.. Uneori mi`e dor de blogul asta tare mult..

Don`t hate the player, hate the game

– Ti`ai indeplinit dorinta pana la urma, tu nu te lasi pana nu iei ce`ti place, indiferent de consecinte. Ai tu ceva al tau…

Da.. Nu ma opresc, nici daca asta`mi face rau. Era evident, numai daca ne uitam la ultimii doi ani din viata mea, in care am tras de o relatie care m`a distrus pana la maduva, doar pentru ca eu vroiam relatia aia.

img_41716734350162

Iar acum am o noua dorinta care`mi furnica pielea. Si da, stiu ca e dorinta pura si ca nu va duce la nimic serios. Dar dupa atatia chiloti si sosete bagate in masina de spalat, dupa atatea compromisuri si dupa ce „together 4 ever” se rescrie, merit pasiune si dorinta. Ca asta vreau eu. De a dracu` si ambitioasa, de aia.

Si mai stiu ca ma urmareste multa lume ca sa vada cat de bine ma descurc. Si stiu ca fiecare pas mi`e discutat si barfit pana cand li se inclesteaza maxilarele. Dar ghici ce? Nu ma intereseaza.

Nici macar nu am energia necesara sa`mi bat capul cu asa ceva. Tot ce vreau e sa ma rescriu pe mine. Sa las sfarsitul asta de an sa ma duca pe culmi pe care n`am mai fost. Sa`mi placa baietii rai, pentru ca ei fac fetele bune sa vibreze cu fiecare celula. Sa las macar luna asta care a mai ramas din 2014 sa ma faca sa simt ca traiesc, daca in celelalte 11 m`am preocupat de atatea alte persoane. Vreau sa`mi amintesc cum e sa fii egoist.

– Intre coapsele tale se nasc pacate..

– Da, dar buzele mele le sterg…

Ea

What about me?

Make it fly, bless your soul
You get by, take me along

Cred ca lucrurile si oameni isi lasa amprente peste noi. Mai mult oamenii decat evenimentele. Stiu din propie experienta ca putem sa blocam evenimente traumantizante din mintile noastre. Asa am reusit sa trec peste multe de`a lungul anilor. Le`am blocat si cu timpul le`am sters. Oricat de puternica am fost, am avut clipe in care durerea sufleteasca se transforma intr`o agonie crunta care ma facea sa ma chircesc la podea incapabila sa ies din ghearele ei. Si atunci blocam totul, refuzam sa`mi las mintea sa mai cutreiere si inima sa mai simta.

Intr`un fel cred ca mi`am descoperit propriul buton de stop.

10455125_329586123867381_6509176249543874458_n

Din pacate in viata asta cand am gasit un om care sa ma faca sa vreau sa o iau de la capat, mi`a fost, intr`un fel sau altul rapit. Ca un fel de.. „fa bine si descurca`te”. Pentru ca a trebuit sa gasesc in mine puterea de a ma ridica. Probabil ca trecand dintr`o „dependenta” in alta, intr`un final as fi cazut atat de tare incat n`as mai fi fost capabila sa ma ridic deloc.

Holurile spitalului municipal ticsite de oameni. Fiecare cu durerea lui. Cu nervii intinsi la maxim. Si eu. Pe targa. Tremurand din toate incheieturile. Nici acum nu stiu daca de frig sau de soc. Probabil combinatia dintre cele doua. Si iar singura. Pentru ca e al naibi de frustrant sa fii singura, chiar si cand ai barbat. Cand e plecat, macar e scuzabil. Dar cand il ai si nu e acolo e cu atat mai trist. „El”`ul meu, ca nu e barbatul meu, e prea nou in viata mea ca sa`i pot da o definitie, dar nu atat de neinteresant incat sa nu`l sun sa ma plang.

– Si daca ma suni acum plangand, nu`ti dai seama ca ma faci sa ma invart ca un leu in cusca? Nu e ca si cum as fi la 100 de km departare, pana ajung eu acasa, tu esti deja refacuta.

– Pai si eu ce sa fac? Cui ma plang?

– Nimanui, ca doar esti una din cele mai puternice femei pe care le stiu.

– Mi`e dor de tine, dar acum ti`as da un pumn in cap.

Si apoi mi`am sunat jumatatea. Jumatatea mea este N. Adica sora mea din alti parinti. Bineinteles ca noi stim ca si daca am avea barbatii langa noi, tot una pe alta ne sustinem si ne ajutam.    Daca nu am fi avut nevoie de barbati in vietile noastre, sunt convinsa ca am fi trait fericite impreuna pana la adanci batraneti.

–––––––––––––––––––––––––-

– Stii, o sa plec. Mi`a zis cautand cu privire probabil niste scame invizibile de pe canapea.

– Si cand te intorci?

– Cel mai probabil in 3 luni..

Soc, panica si groaza.

– 3 luni?!?

Liniste.

– 3 luni de dormit singura in pat. Si eu cu cine o sa ma mai uit la Capatos noaptea?

– Sunt convins ca dintre toate, Capatos e cea mai mare problema a ta.
Si ne`a bufnit rasul pe amandoi

Noi femeile astea, suntem deosebite in felul nostru.

–––––––––––––––––––––––––-

Asa`i viata mea. Cand gasesc ceva bun si simt ca ma linistesc, mai primesc una dupa ceafa, sa nu cumva sa cred ca pentru mine lucrurile au voie sa fie linistite.

Sorb un pahar de suc de portocale, mai inghit doua pastile pentru dureri si zambesc. Daca nu in viata asta,pana acum, macar de acum inainte , poate o sa am parte si eu de niste pace si liniste.

Yours trully,

Ea

P.S. „De parca tu imi torni speranta in cafea in fiecare dimineata.”

Happy much?

– Esti fericita?

– Cum adica?

– Esti fericita? In interior?

M`am uitat cu ochii mari si umezi fara sa stiu ce sa raspund. Fericirea e relativa, nu sunt fericita, dar nici nefericita. Plec pentru cateva zile din tumultul orasului, o escapada n`o sa faca altceva decat sa ma ajute sa`mi incarc bateriile.

P.S. Waiting for an answer

Ea

Zborul meu

ceata

E drumul pe care l`as strabate mereu.. E drumul meu si ceata pe care o iubesc..

Mi`am lasat privirile sa se desfate cu un cer senin, am zburat printre norii pufosi si albi, mi`am intins aripile albe in albastrul clar al cerului. Am facut inconjurul lumii, fara sa mai am timp si spatiu. Fara sa mai fiu eu.. fara ganduri.. doar zbor si aer. Si soarele cald.

In asemenea zile imi amintesc mereu de momente in care credeam ca lumea e a mea. Si probabil ca in felul meu am dreptate, lumea e in parte a fiecaruia dintre noi. Asa cum noi suntem o parte din ea.. un cerc vicios.

Ma las sa plutesc odata cu fumul din camera pe Behind blue eyes a celor de la Limp Bizkit, ma ridic tot mai sus in diferite forme, ma impletesc cu tot ceea ce intalnesc si ma evapor.. again.. and again.

sperante

Sunt visele si dorintele mele.Totul intr`o poza care valoreaza 1000 de cuvinte..

Nu stiu de cate ori am facut alegeri in viata, dar stiu ca in general le`am facut pe alea proaste. Am ales sa renunt la ceva cu gandul ca un altceva va completa ceea ce am pierdut, am ales sa fug, nestiind ca fuga nu face decat sa amplifice senzatii pe care te chinui sa le stingi, am ales sa uit, nestiind ca tot ceea ce e scrijelit in tine, nu se sterge niciodata, am ales sa nu ma uit niciodata inapoi pentru ca nu regret nimic, nestiind ca uneori e bine sa inveti din greselile trecutului.

Acum trebuie sa aleg iar.. Si aman momentul. pentru ca de fapt nu vreau sa mai aleg. Vreau sa fiu pur si simplu libera. Sa zbor, sa stimt iar ca e lumea e a mea, sa nu mai simt niciodata ca mor intre mainile care odata imi dadusera viata, sa nu simt ca ma sufoca o dragoste care ma invata sa respir.

Daca as avea un buton as pune stop. Fara ganduri. Fara trairi. Fara sentimente. Doar liniste si o pace interioara dupa care tanjesc de 5 ani.

Oamenii sunt fiinte complexe, atunci eu vreau sa fiu nimic mai mult decat o adiere de vant, o raza de soare.. e simplu. Si as fi pretutindeni.

Ziceam nu de mult ca viata e atat de roz pe cat ti`o faci sa fie, stiu ca asa e. Azi sunt doar o eu cu tente de albastru. Azi nu vreau sa aleg intre trecut si prezent. Azi nu vreau nimic.  Azi sunt fara voi, fara sa ma presati, fara sa ma intrebati, fara nimeni.

Doar eu. in multime… pe strada mea, plimbandu`ma si simt vantul si soarele care ma imbratisaza. Azi zbor. Fara forme, fara continut, doar liniste..

podZborul meu..

Ea