Searching

It’s not sad..it’s for the soul

[scrisa duminica si nepostata din lipsa de timp]

Chef.. zero. Zero barat. Trage`i o linie si deja l`ai punctat. E doar ideea. Ramasa acolo, dupa multe ganduri amestecate. Cu cafele si mult prea multe tigari. Multi ani adunati sub carapacea care incepe sa se uzeze. Liniste. Uneori. De cele mai multe ori agitatie. Un taifun. Da, a avut dreptate cine m`a numit taifun. Asta sunt. Un taifun cu un mic curcubeu care apare foarte rar.

Muzica veche. Trebuie si un film vechi. Multe treburi gospodaresti weekendul asta. Nu ca ar fi rau, dar cand te dezobisnuiesti iti vine oarecum peste mana. Dar ne revenim, asa incet.. incet.. cineva zicea ca am ganduri cenusii. Nu`s cenusii, dar nu`s nici albe si nici negre. Sunt mai adanci si mai profunde. Trecem etape, una dupa alta. Acumulam informatii, experienta, maturitate. Incercam sa ne depasim constant pentru ca este interesant sa te descoperi si sa descoperi. Orice. De la oameni, la emotii, la stari de spirit. Totul de modifica odata cu noi, pentru ca lumea inceteaza sa mai arate la fel. E ca si cum ai reciti o carte dupa 2 ani. Nu mai e la fel. Poate cuvintele sunt aceleasi, dar intelesul e cu totul altul.

A fost o duminica oarecum. Am fost eu si muzica din casti. Am iesit in parc si m`am plimbat de nebuna doua ore. Am zambit copiilor, am mangaiat catelusi. Am stat langa ghiol si am fumat admirand frumusetea parcului. Ma uitam la cei care treceau tinandu`se de mana pe acolo, de la batranei albiti la tineri sarutandu`se la fiecare pas. Toti cu povestea lor. Toti lasand o urma in parc. Imi aduceam aminte de vremurile din liceu cand chiuleam si mergeam in parc.. de momentele in care m`am plimbat si eu cu un el pe acolo. De anii copilariei cand mergeam cu mama acolo.. de atatia si atatia ani trecuti peste parcul ala.. Am mers pe acelasi pod pe care`l stiu de o viata si m`a bufnit rasul amintindu`mi ce grandios il vedeam cand eram mica.

Mi`e dor de copilarie. de leaganele vechi si uzate, de toboganul imens, de tot ceea ce era atunci. Dar m`am bucurat de ceea ce am vazut acum. De copilasii fericiti care alergau in voie, de indragostitii care mergeau cu cineva de mana, de senzatia ca lumea e a lor. M`am hranit cu aer proaspat si a fost placut. Mi`am amintit atatea si am retrait multe in cele doua ore de plimbare.

Am simtit mirosul iernii si…mi`as fi dorit sa`l simt pe al verii,  pe care as vrea sa o simt mai repede. Am ajuns acasa si m`am lungit pe canapea cu o carte`n mana. Mi`am facut dupa amiaza absolut superba.. si m`am lasat cuprinsa de o dulce melancolie. Si stiu ca ma simte, parca are radar.. dar totusi nu`mi suna telefonul.. cred ca azi nu functioneaza butonul meu special.

Iar acasa.. si m`au apucat gandurile. Pauza.. nu mi`au placut niciodata pauzele. Era o vreme cand le ceream eu. Si aia a fost o perioada foarte aiurea. De obicei cand ceri pauza te simti prea plin, sufocat, stresat, nesigur, nedumerit.. Pauzele. Pauzele adolescentei. Poate ca avea dreptate o prietena care spunea ca de unele emotii trebuie sa te bucuri cat tin, daca incerci sa le prelungesti vei ramane cu un gust amar si o senzatie de neimplinire, daca stii cand sa te opresti vei ramane cu niste amintiri frumoase.

Am zis eu ca mereu unele raspunsuri vin prea tarziu, dar nimeni nu ma crede. Mi`aprind tigara si dau melodia la maxim. Avem atatea de trait, pacat ca n`avem mereu timpul si energia necesara sa facem asta. Uneori zicem doar pauza. Si totul se opreste si… e liniste. Pentru mine e zambet. Si caldura. E wow`ul din mine care`mi tine motoarele mergand tot timpul. Pentru ca eu traiesc momentul. Si stiu ca unele lucruri n`o sa fie niciodata cum vrem noi sa fie..

Breathe baby.. tomorrow`s near ..
Ea

Dupa un an..

versuri aici

Desire_by_Dea_Dia

Cu un an si doua luni in urma ne revedeam. Eu refacandu`ma dupa pseudo relatia pe care am avut`o. El optimist si vrand sa para fericit. Dar bineinteles sub mastile noastre de zi cu zi se ascund atatea. E ciudat cum poti sa te uiti in ochii cuiva si sa te pierzi complet. Si iata`ne iar, dupa un an, fata in fata. Si iata`ma iar visand cu ochii deschisi.

Bineinteles s`au schimbat multe. El s`a insurat. Eu caut in continuare ceva`ul meu. El nefericit, eu la fel de haotica. Si .. iarasi ne`am privit in ochi, iar eu m`am dezbracat de toate mastile si cliseele pe care le afisez de obicei.. totul s`a trezit la viata si m`am regasit cu aceleasi senzatii in mine, rascolindu`ma. Mi`am permis luxul de a visa, cu toate ca stiam atunci cand voi ajunge acasa voi simti ca s`a redeschis gaura aceea in mijlocul fiintei mele care m`a chinuit atata timp. Dar merita. Fiecare revedere, fiecare discutie, fiecare gest. E bine sa`ti amintesti.. si e bine sa visezi.

– Spune`mi despre tine..

– Despre mine? Eu n`am nimic de povestit, tu esti cel cu evenimente multe si interesante. Poveste`mi tu.

Si mi`a povestit. I`am vazut dezamagirea si mi`am dorit sa fi ales altfel. Atunci. Acum. Dar presupun ca fiecare`si are experientele proprii pe care trebuie sa le parcurga. De data asta nu a  trebuit sa`mi mai ascund nasul in cafea. Acum l`am privit direct in ochi, pentru ca acum nu ma mai tem de mine sau de el. Acum am atins multe „praguri de sus” incat sa stiu ca anumite momente trebuie sa le savurez pe deplin.

Si da, m`am trezit vazand cu ochii deschisi un viitor.. si da, imi doresc si acum atatea.. si da, stiu ca nu`s posibile. Dar.. misterioase`s caile Domnului.. Nu stiu de ce a ramas in mine ca o parte din ceva intreg, n`am stiut niciodata cum sa il sterg de acolo, nici cum sa opresc valurile care m`au inecat mereu atunci cand a fost vorba de el.

Desire_of_freedom_by_proverbios31

Am sfarsit acasa, cu un pahar de sampanie in seara asta. In cinstea multilor ani. Pentru bine si fericire. Pentru haosul pe care`l provoaca mereu in mine..pentru ceea ce nu s`a intamplat niciodata si pentru tot ceea ce ar putea sa fie.

Ma pierd in melodia asta. Over and over. Si ma intreb.. daca toti avem pana la urma happy ending sau ne incredem in povestile pe care le citeam cand eram mici?

Continui sa zambesc..

Ea [optimista incurabila si vesnic indragostita]