Searching

It’s not sad..it’s for the soul

[scrisa duminica si nepostata din lipsa de timp]

Chef.. zero. Zero barat. Trage`i o linie si deja l`ai punctat. E doar ideea. Ramasa acolo, dupa multe ganduri amestecate. Cu cafele si mult prea multe tigari. Multi ani adunati sub carapacea care incepe sa se uzeze. Liniste. Uneori. De cele mai multe ori agitatie. Un taifun. Da, a avut dreptate cine m`a numit taifun. Asta sunt. Un taifun cu un mic curcubeu care apare foarte rar.

Muzica veche. Trebuie si un film vechi. Multe treburi gospodaresti weekendul asta. Nu ca ar fi rau, dar cand te dezobisnuiesti iti vine oarecum peste mana. Dar ne revenim, asa incet.. incet.. cineva zicea ca am ganduri cenusii. Nu`s cenusii, dar nu`s nici albe si nici negre. Sunt mai adanci si mai profunde. Trecem etape, una dupa alta. Acumulam informatii, experienta, maturitate. Incercam sa ne depasim constant pentru ca este interesant sa te descoperi si sa descoperi. Orice. De la oameni, la emotii, la stari de spirit. Totul de modifica odata cu noi, pentru ca lumea inceteaza sa mai arate la fel. E ca si cum ai reciti o carte dupa 2 ani. Nu mai e la fel. Poate cuvintele sunt aceleasi, dar intelesul e cu totul altul.

A fost o duminica oarecum. Am fost eu si muzica din casti. Am iesit in parc si m`am plimbat de nebuna doua ore. Am zambit copiilor, am mangaiat catelusi. Am stat langa ghiol si am fumat admirand frumusetea parcului. Ma uitam la cei care treceau tinandu`se de mana pe acolo, de la batranei albiti la tineri sarutandu`se la fiecare pas. Toti cu povestea lor. Toti lasand o urma in parc. Imi aduceam aminte de vremurile din liceu cand chiuleam si mergeam in parc.. de momentele in care m`am plimbat si eu cu un el pe acolo. De anii copilariei cand mergeam cu mama acolo.. de atatia si atatia ani trecuti peste parcul ala.. Am mers pe acelasi pod pe care`l stiu de o viata si m`a bufnit rasul amintindu`mi ce grandios il vedeam cand eram mica.

Mi`e dor de copilarie. de leaganele vechi si uzate, de toboganul imens, de tot ceea ce era atunci. Dar m`am bucurat de ceea ce am vazut acum. De copilasii fericiti care alergau in voie, de indragostitii care mergeau cu cineva de mana, de senzatia ca lumea e a lor. M`am hranit cu aer proaspat si a fost placut. Mi`am amintit atatea si am retrait multe in cele doua ore de plimbare.

Am simtit mirosul iernii si…mi`as fi dorit sa`l simt pe al verii,  pe care as vrea sa o simt mai repede. Am ajuns acasa si m`am lungit pe canapea cu o carte`n mana. Mi`am facut dupa amiaza absolut superba.. si m`am lasat cuprinsa de o dulce melancolie. Si stiu ca ma simte, parca are radar.. dar totusi nu`mi suna telefonul.. cred ca azi nu functioneaza butonul meu special.

Iar acasa.. si m`au apucat gandurile. Pauza.. nu mi`au placut niciodata pauzele. Era o vreme cand le ceream eu. Si aia a fost o perioada foarte aiurea. De obicei cand ceri pauza te simti prea plin, sufocat, stresat, nesigur, nedumerit.. Pauzele. Pauzele adolescentei. Poate ca avea dreptate o prietena care spunea ca de unele emotii trebuie sa te bucuri cat tin, daca incerci sa le prelungesti vei ramane cu un gust amar si o senzatie de neimplinire, daca stii cand sa te opresti vei ramane cu niste amintiri frumoase.

Am zis eu ca mereu unele raspunsuri vin prea tarziu, dar nimeni nu ma crede. Mi`aprind tigara si dau melodia la maxim. Avem atatea de trait, pacat ca n`avem mereu timpul si energia necesara sa facem asta. Uneori zicem doar pauza. Si totul se opreste si… e liniste. Pentru mine e zambet. Si caldura. E wow`ul din mine care`mi tine motoarele mergand tot timpul. Pentru ca eu traiesc momentul. Si stiu ca unele lucruri n`o sa fie niciodata cum vrem noi sa fie..

Breathe baby.. tomorrow`s near ..
Ea

New post, New Year..

 

830972870_0573c708f2

Imi plac intalnirile astea pe nepusa masa. Au un farmec al lor. Imi place sa vad oamenii care au o insemnatate pentru mine, dupa mult timp. Ii vezi schimbati, iti amintesti de lucruri care te`au fascinat de la inceput.

Ma gandeam sa scriu de cateva zile, dar n`am timp. Oricine stie, ca pentru a scrie, trebuie sa intri intr`o anumita stare. Si e greu cand suna telefonul la fiecare 5 minute sau ai cate o hartie care este mereu urgenta.

Am inceput anul altfel. Cred ca e primul Revelion pe care l`am sarbatorit muncind. N`am simtit nimic deosebit. Si totusi cand m`am trezit pe 1 ianuarie, am stiu ca asta trebuie sa fie anul meu. E ceva in aer. E ceva in mine care s`a trezit, e o pofta de viata care ma face sa fiu altfel. Evit de ceva timp, multe luni, contactele care ar avea legaturile cu sentimentele. Pentru ca am ajuns la saturatie, mi`am permis de prea multe ori sa le dau frau liber, ca in final sa raman dezamagita. Si atunci, le evit, le scot din calcul. Pentru ca sa fim sinceri, nicicand nu suntem mai vulnerabili decat cand ne pasa, iar „ne pasa” se transforma in „iubim”.

M`am transformat atat de tare in ultimele luni incat uneori ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc. Nu stiu daca vreau sa mai dau vina pe cineva, am luat lucrurile asa cum sunt. Nici macar nu stiu daca urasc pe cineva, pentru ca si asta ar insemna sentimente. Sunt pur si simplu emotionally unavailable.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

– Cand te`am cunoscut statai intr`un cartier de fite, un aparmant de doua ori cat ultimul, aveai soferi disponibili la orice ora si fascinai orice barbat. Acum stai intr`o garsoniera.

– Asta e unul din motivele pentru care noi nu mai avem nicio legatura. Cand te`am cunoscut aveai o masina modesta si locuiai intr`un apartament cu restul familiei. Si eu m`am purtat cu tine, cum de putine ori ti s`a mai intamplat. Eu continui sa fascinez oameni, dar am invatat sa ii fascinez pe cei discreti. Nu conteaza posesiunile mele materiale, am invatat sa le ascund si pe alea. Iar garsoniera asta este momentan locul in care vreau sa ma adapostesc. Si`mi place extraordinar de mult sa conduc masina aia mica si neinsemnata. Ma face sa ma simt protejata de singurul om care mi`a purtat de grija o viata. Tata.

Nu`mi plac oamenii superficiali. Tocmai de aia am foarte putini oameni in jurul meu care ma cunosc cu adevarat. Si`n ziua de azi, barbatii sunt ca niste femei proaste. Alearga dupa femeile cu bani, mai ceva ca fripturistele din cluburile de fite. Si atunci, neavand protectia altora, ma protejez singura cum stiu..

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Si as mai scrie multe.. dar mi s`a terminat timpul liber.. Uneori mi`e dor de blogul asta tare mult..

Despre W’ul meu

Sunt atat de obosita incat nu mai simt oboseala. Sunt pe pilot automat. Ceea ce bineinteles nu duce la nimic bun. Undeva printre mailuri, aprobari, organizari, telefoane si intalniri, mi’am facut putin timp sa mai scriu.

Putin timp inseamna la 6 dimineata cand ma bag in pat si’mi vine sa plang la ideea ca mai am de dormit doar 3. De cand cu job’ul asta constat ca daca reusesc sa dorm mai mult de 5 ore sunt cea mai odihnita persoana din lume. Ca de obicei, apreciem ceea ce avem cand nu mai e. Asa sunt eu cu odihna acum. O apreciez maxim.

Am constatat ieri alaltaieri de fapt, ca sunt persoane care inca ma mai fac oarescum sa tresar. Ceea ce e o minune. Tinand cont de ultimele luni din viata mea. In principiu nu ma mai misca nimic. Am devenit imuna la chestiile astea umane numite sentimente. De orice natura. Si totusi cand am vazut farurile alea..si masina lui..si numarul de la masina, ceva in mine a tresarit. Poate de frig. Sau poate din cauza amintirilor.. Cine stie?

Telefon. Trei litere. Hey . Hey e al lui. Pentru ca ca are si o melodie. Tot a lui. Care se numeste tot hey. Din orice pozitie melodia aia’mi aminteste de el. Tocmai de aia o si am in masina. Ca sa’mi amintesc. El e el. Ca asa’i place lui, dar asa’mi place mie mai mult. si lui ii plac replici precum „nu inca” sau „din umbra”. Si are farmecul lui. Probabil in alte conditii m’ar fi deranjat sa stie cineva prea multe despre mine. Dar..nu si acum.

Si imi imping de doua zile amintirile intr’un colt..si frec tare cu buretele sa sterg amprentele lui de pe mine iar..

Dar adevarul e ca amprentele lui pe mine arata prea bine..

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/1ad/7691847/files/2014/12/img_7763.jpg

He tastes like every dark thought I’ve ever had.

P.s. Waiting for „not yet”..and an answer

Dezbraca`ma. Atinge`ma. Repeta

Atinge`mi trupul in felul acela in care numai tu stii.. fa`ma sa vibrez, sa tremur, sa`mi imaginez cat de sus ma poti urca pe culmile placerii. Apasa`ti buzele de gatul meu pentru ca stii ca nu ma mai pot opri in momentul ala. Si apoi trage`ma de par inapoi doar ca sa ma privesti in ochi. Sa`mi auzi respiratia grea si sa vezi dorinta de tine cum creste in mine.

Si apoi poti sa ma ai. In toate felurile in care`ti doresti. Pentru ca stii ca nu ma las dominata decat de tine.. ca esti doar tu. Si eu. Si`ti stiu amprentele. Ti le pastrez pe mine si`n mine.

images
Dezgoleste`ma.  De inhibitii si restrictii. Da`mi drumul libera in imaginatia ta. Si`mi place doar cand demonii mei se joaca alaturi de demonii tai.

Help me lose my mind…

Primavara in carusel

1 dupa amiaza. Multe apeluri ratate. Multe mesaje. Dintre toate 2 importante.

– Cine face cafeaua?

– Eu..

Ma ridic inca ametita si`mi caut drumul spre bucatarie. Caut ibricul. Intr`o casa de barbat care e intr`o relatie cu o femeie care nu sunt eu, ibricul se gaseste in chiuveta, alaturi de alte vase nespalate. Spal. Pun apa la fiert. O sun

– Am crezut ca faci greva trezitului. Cum poti sa dormi pana la ora asta domnisoara mie-nu-mi-place-sa-dorm-pana-tarziu.

– Asa e cand te culci tarziu…

– Ah esti la el..

– Da.

– Fa`i cafeaua buna. Si rade.

Inchid telefonul si termin cafeaua. Chinuita. De ciupituri si alergaturi prin bucatarie. Imi iau cana si ma asez comfortabil in canapeaua rece din sufragerie. Acolo e totul rece. Si mie nu`mi place frigul, cum nu`mi place nici caldura.

Are barbatul asta niste momente in care`mi pune niste melodii, cum e cea de mai sus, care ma fac sa mi se intipareasca in minte momente. Momentele mele furate. Primavara mea.. perioada din an in care imi amintesc de culori si viata. De verdele meu.

Discutam cateva ore mai tarziu cu ea. Despre ..teorii

– Pentru o femeie care a petrecut o seara cu barbatul .. ale carui amprente le poarta, ai un zambet care nu stiu daca e trist sau fericit.

– Stii cum e… intalnesti persoana care are tot ce vrei, care te face sa te simti tu si in preajma caruia poti sa fii tu. Stii ca i`ai ierta multe, stii ca viata ar fi o aventura continua plina de amalgam de sentimente de la dezamagire la pura fericire. Ca intr`un carusel. Si mie`mi place in carusel. Si totusi ceva in tine stie ca n`o sa fie ceea ce ar putea sa fie. Si nici macar nu stii de ce. Sa nu ma intelegi gresit. Daca n`as avea nici momentele astea cu el, probabil in timp as uita cine sunt si as deveni.. masca pe care o port. Daca m`ai intreba intre deloc si ceea ce am uneori. As alege oricand uneori.

– Eu ma intreb daca o sa gasesti vreodata pe cineva care sa tina pasul cu furtuna din interiorul tau..

Am ras si mi`am aprins o tigara. Si pentru prima oara in foarte multi ani, mi`as fi dorit sa fie ceva foarte tare in locul tigarii mentolate.

Cu o seara in urma..

– Ce pot sa fac cand am inima franta? ma intreaba ea

– Ai voie sa faci orice o seara. Sa fumezi, sa plangi, sa faci sex, sa bei, orice te face sa te simti mai bine. Atat. O seara. Apoi te duci si dormi. Te trezesti a doua zi si uiti tot. Te gandesti ca ai motive sa o iei de la capat. Si nu`ti mai dai voie niciodata sa te gandesti la ce ar putea sa fie..

– Vezi asa ii zic si eu ei.. ca merita sa`si gaseasca pe cineva care o respecta si o iubeste si sa o faca fericita. ii spune el, uitandu`se la mine.

As fi vrut sa ii explic ca e aproape imposibil sa mai gasesc asa ceva. Si ca oricum niciunul nu va putea sa nasca si sa stinga cu atata usurinta furtuni in mine cum face el.

Fumez, scriu si`mi arunc ochii pe geam sa vad marea. E la fel de frig in casa mea ca`n a lui. Cred ca m`am obisnuit cu gheata din mainile si picioarele mele. Si am deschis geamurile larg sa`mi intre mirosul de primavara in casa. Pentru ca primavara mea si`a lasat amprentele adanc in mine.

Ea

[cu zambetul fericit]

One

Iar baraie telefonul asta. Mesaje, telefoane. Unii oameni chiar nu inteleg ca nu vreau sa raspund. Nu`mi place, n`am chef, n`am stare, sunt antisociala azi. Vreau sa stau doar eu cu mine si fumul asta de tutun care`mi sufoca plamanii. Nu vreau nici macar alcool. Fresh`ul asta de portocale ma unge pe suflet.

Iar suna. Nu ma obosesc sa dau nici macar reject. Nu stiu cum dezvolta unii barbati obsesii pentru o femeie  si apoi se hotarasc sa o terorizeze cu telefoane si mesaje. Cu linguseli si promisiuni.

Cred ca marea mea problema e ca mie nu`mi plac barbatii domestici. Nuu.. mie`mi plac aia cu probleme, aia teribilisti, care conduc pe contrasens, cu 200 km/h „ca sa evite canalizarile” sau aia care trec semafoarele pe rosu cu 280 km/h (aproape exagerari poetice) in timp ce te saruta. Aia langa care stii ca n`ai cum sa te plictisesti pentru ca nu`ti vor oferi liniste si pace si o relatie normala cu mers la cinema si cani de cacao in varful patului. Pentru ca vor fi prea ocupati sa te tina in priza cu crizele de gelozie sau certuri (ah ce dor imi e de un barbat care sa stie sa se certe).

Pentru ca daca lucrurile ar fi stat altfel, as fi fost si eu „in radul lumii pana acum” dar mie nu`mi plac randurile. Si nu`mi place nici lumea. Mie mi`a placut sa fiu mai altfel. Si mi`au placut oamenii la fel ca mine. N`oi fi eu femeia perfecta, dar nu`s nici aia langa care sa te plictisesti.

M`am intalnit de curand cu unul din barbatii care mi`au marcat existenta. Intamplator. Eram prin magazine, ma gandeam aiurea. Noroc ca era una din zilele mele bune cand eram nemachiata dar ceva pe dinauntru ma facea sa stralucesc. El era cu o domnisoara, cred ca avea un sfert din varsta lui, ma intrebam daca e macar majora. Dar in ziua de azi nu mai poti sa ghicesti varsta fetelor astora. I`a dat bani sa`si cumpere ceva ca sa poata sa stea putin de vorba cu mine, ca si cum trimiti copilul sa se dea in masinute ca sa ai 5 minute de liniste.

Aceeasi intrebare de care m`am plictisit

– Te`ai maritat?

– Nu, inca n`am gasit barbatul caruia sa`i apartin pe deplin. Nici macar nu l`am gasit pe ala care sa stie sa ma minta. Si stii ca urasc barbatii care sunt incapabil sa minta.

– Esti la fel de taioasa.

– Ti se pare.. sunt o dulceata de femeie!

– Da.. esti! Dar sa te fereasca Dumnezeu sa te calce vreunul pe batatura.

– Tu ar trebui sa stii.. cred ca cel mai bine dintre toti.

Apoi mi`a trantit un „mi`e dor de tine” si eu am constat ca e tarziu si am intarziat. Am vrut sa zic ca daca ii era asa dor de mine nu`si umplea dorul alaturi de prichindeii orasului. Dar nu ar fi inteles.

Cateva ore mai tarziu ma suna. Urasc orasul asta mic. N`a fost greu sa faca rost de numarul meu. Am scapat relativ repede tinand cont ca de multe ori locuiesc in buncar si n`am semnal la telefon. Si de atunci insista. Si eu insist sa nu`i raspund. Avantaj eu ca`l cunosc destul de bine incat sa stiu ca in cateva zile ii va lua ochii un nou „prichindel” si va uita cat ii e de dor de mine.

Ce`i drept barbatii sunt usor de distras. Si am zis distras nu distrat.

Ma intind si urmaresc jocul fumului prin camera. Las muzica sa`mi inunde timpanele si mi`as dori atingeri care sa`mi trezeasca simturile. Amprentele lui pe porii mei.

10641189_282232375307849_2419103500097496798_n

Make me high on this!

Ea