Searching

It’s not sad..it’s for the soul

[scrisa duminica si nepostata din lipsa de timp]

Chef.. zero. Zero barat. Trage`i o linie si deja l`ai punctat. E doar ideea. Ramasa acolo, dupa multe ganduri amestecate. Cu cafele si mult prea multe tigari. Multi ani adunati sub carapacea care incepe sa se uzeze. Liniste. Uneori. De cele mai multe ori agitatie. Un taifun. Da, a avut dreptate cine m`a numit taifun. Asta sunt. Un taifun cu un mic curcubeu care apare foarte rar.

Muzica veche. Trebuie si un film vechi. Multe treburi gospodaresti weekendul asta. Nu ca ar fi rau, dar cand te dezobisnuiesti iti vine oarecum peste mana. Dar ne revenim, asa incet.. incet.. cineva zicea ca am ganduri cenusii. Nu`s cenusii, dar nu`s nici albe si nici negre. Sunt mai adanci si mai profunde. Trecem etape, una dupa alta. Acumulam informatii, experienta, maturitate. Incercam sa ne depasim constant pentru ca este interesant sa te descoperi si sa descoperi. Orice. De la oameni, la emotii, la stari de spirit. Totul de modifica odata cu noi, pentru ca lumea inceteaza sa mai arate la fel. E ca si cum ai reciti o carte dupa 2 ani. Nu mai e la fel. Poate cuvintele sunt aceleasi, dar intelesul e cu totul altul.

A fost o duminica oarecum. Am fost eu si muzica din casti. Am iesit in parc si m`am plimbat de nebuna doua ore. Am zambit copiilor, am mangaiat catelusi. Am stat langa ghiol si am fumat admirand frumusetea parcului. Ma uitam la cei care treceau tinandu`se de mana pe acolo, de la batranei albiti la tineri sarutandu`se la fiecare pas. Toti cu povestea lor. Toti lasand o urma in parc. Imi aduceam aminte de vremurile din liceu cand chiuleam si mergeam in parc.. de momentele in care m`am plimbat si eu cu un el pe acolo. De anii copilariei cand mergeam cu mama acolo.. de atatia si atatia ani trecuti peste parcul ala.. Am mers pe acelasi pod pe care`l stiu de o viata si m`a bufnit rasul amintindu`mi ce grandios il vedeam cand eram mica.

Mi`e dor de copilarie. de leaganele vechi si uzate, de toboganul imens, de tot ceea ce era atunci. Dar m`am bucurat de ceea ce am vazut acum. De copilasii fericiti care alergau in voie, de indragostitii care mergeau cu cineva de mana, de senzatia ca lumea e a lor. M`am hranit cu aer proaspat si a fost placut. Mi`am amintit atatea si am retrait multe in cele doua ore de plimbare.

Am simtit mirosul iernii si…mi`as fi dorit sa`l simt pe al verii,  pe care as vrea sa o simt mai repede. Am ajuns acasa si m`am lungit pe canapea cu o carte`n mana. Mi`am facut dupa amiaza absolut superba.. si m`am lasat cuprinsa de o dulce melancolie. Si stiu ca ma simte, parca are radar.. dar totusi nu`mi suna telefonul.. cred ca azi nu functioneaza butonul meu special.

Iar acasa.. si m`au apucat gandurile. Pauza.. nu mi`au placut niciodata pauzele. Era o vreme cand le ceream eu. Si aia a fost o perioada foarte aiurea. De obicei cand ceri pauza te simti prea plin, sufocat, stresat, nesigur, nedumerit.. Pauzele. Pauzele adolescentei. Poate ca avea dreptate o prietena care spunea ca de unele emotii trebuie sa te bucuri cat tin, daca incerci sa le prelungesti vei ramane cu un gust amar si o senzatie de neimplinire, daca stii cand sa te opresti vei ramane cu niste amintiri frumoase.

Am zis eu ca mereu unele raspunsuri vin prea tarziu, dar nimeni nu ma crede. Mi`aprind tigara si dau melodia la maxim. Avem atatea de trait, pacat ca n`avem mereu timpul si energia necesara sa facem asta. Uneori zicem doar pauza. Si totul se opreste si… e liniste. Pentru mine e zambet. Si caldura. E wow`ul din mine care`mi tine motoarele mergand tot timpul. Pentru ca eu traiesc momentul. Si stiu ca unele lucruri n`o sa fie niciodata cum vrem noi sa fie..

Breathe baby.. tomorrow`s near ..
Ea

New post, New Year..

 

830972870_0573c708f2

Imi plac intalnirile astea pe nepusa masa. Au un farmec al lor. Imi place sa vad oamenii care au o insemnatate pentru mine, dupa mult timp. Ii vezi schimbati, iti amintesti de lucruri care te`au fascinat de la inceput.

Ma gandeam sa scriu de cateva zile, dar n`am timp. Oricine stie, ca pentru a scrie, trebuie sa intri intr`o anumita stare. Si e greu cand suna telefonul la fiecare 5 minute sau ai cate o hartie care este mereu urgenta.

Am inceput anul altfel. Cred ca e primul Revelion pe care l`am sarbatorit muncind. N`am simtit nimic deosebit. Si totusi cand m`am trezit pe 1 ianuarie, am stiu ca asta trebuie sa fie anul meu. E ceva in aer. E ceva in mine care s`a trezit, e o pofta de viata care ma face sa fiu altfel. Evit de ceva timp, multe luni, contactele care ar avea legaturile cu sentimentele. Pentru ca am ajuns la saturatie, mi`am permis de prea multe ori sa le dau frau liber, ca in final sa raman dezamagita. Si atunci, le evit, le scot din calcul. Pentru ca sa fim sinceri, nicicand nu suntem mai vulnerabili decat cand ne pasa, iar „ne pasa” se transforma in „iubim”.

M`am transformat atat de tare in ultimele luni incat uneori ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc. Nu stiu daca vreau sa mai dau vina pe cineva, am luat lucrurile asa cum sunt. Nici macar nu stiu daca urasc pe cineva, pentru ca si asta ar insemna sentimente. Sunt pur si simplu emotionally unavailable.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

– Cand te`am cunoscut statai intr`un cartier de fite, un aparmant de doua ori cat ultimul, aveai soferi disponibili la orice ora si fascinai orice barbat. Acum stai intr`o garsoniera.

– Asta e unul din motivele pentru care noi nu mai avem nicio legatura. Cand te`am cunoscut aveai o masina modesta si locuiai intr`un apartament cu restul familiei. Si eu m`am purtat cu tine, cum de putine ori ti s`a mai intamplat. Eu continui sa fascinez oameni, dar am invatat sa ii fascinez pe cei discreti. Nu conteaza posesiunile mele materiale, am invatat sa le ascund si pe alea. Iar garsoniera asta este momentan locul in care vreau sa ma adapostesc. Si`mi place extraordinar de mult sa conduc masina aia mica si neinsemnata. Ma face sa ma simt protejata de singurul om care mi`a purtat de grija o viata. Tata.

Nu`mi plac oamenii superficiali. Tocmai de aia am foarte putini oameni in jurul meu care ma cunosc cu adevarat. Si`n ziua de azi, barbatii sunt ca niste femei proaste. Alearga dupa femeile cu bani, mai ceva ca fripturistele din cluburile de fite. Si atunci, neavand protectia altora, ma protejez singura cum stiu..

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Si as mai scrie multe.. dar mi s`a terminat timpul liber.. Uneori mi`e dor de blogul asta tare mult..

Dezbraca`ma. Atinge`ma. Repeta

Atinge`mi trupul in felul acela in care numai tu stii.. fa`ma sa vibrez, sa tremur, sa`mi imaginez cat de sus ma poti urca pe culmile placerii. Apasa`ti buzele de gatul meu pentru ca stii ca nu ma mai pot opri in momentul ala. Si apoi trage`ma de par inapoi doar ca sa ma privesti in ochi. Sa`mi auzi respiratia grea si sa vezi dorinta de tine cum creste in mine.

Si apoi poti sa ma ai. In toate felurile in care`ti doresti. Pentru ca stii ca nu ma las dominata decat de tine.. ca esti doar tu. Si eu. Si`ti stiu amprentele. Ti le pastrez pe mine si`n mine.

images
Dezgoleste`ma.  De inhibitii si restrictii. Da`mi drumul libera in imaginatia ta. Si`mi place doar cand demonii mei se joaca alaturi de demonii tai.

Help me lose my mind…

Primavara in carusel

1 dupa amiaza. Multe apeluri ratate. Multe mesaje. Dintre toate 2 importante.

– Cine face cafeaua?

– Eu..

Ma ridic inca ametita si`mi caut drumul spre bucatarie. Caut ibricul. Intr`o casa de barbat care e intr`o relatie cu o femeie care nu sunt eu, ibricul se gaseste in chiuveta, alaturi de alte vase nespalate. Spal. Pun apa la fiert. O sun

– Am crezut ca faci greva trezitului. Cum poti sa dormi pana la ora asta domnisoara mie-nu-mi-place-sa-dorm-pana-tarziu.

– Asa e cand te culci tarziu…

– Ah esti la el..

– Da.

– Fa`i cafeaua buna. Si rade.

Inchid telefonul si termin cafeaua. Chinuita. De ciupituri si alergaturi prin bucatarie. Imi iau cana si ma asez comfortabil in canapeaua rece din sufragerie. Acolo e totul rece. Si mie nu`mi place frigul, cum nu`mi place nici caldura.

Are barbatul asta niste momente in care`mi pune niste melodii, cum e cea de mai sus, care ma fac sa mi se intipareasca in minte momente. Momentele mele furate. Primavara mea.. perioada din an in care imi amintesc de culori si viata. De verdele meu.

Discutam cateva ore mai tarziu cu ea. Despre ..teorii

– Pentru o femeie care a petrecut o seara cu barbatul .. ale carui amprente le poarta, ai un zambet care nu stiu daca e trist sau fericit.

– Stii cum e… intalnesti persoana care are tot ce vrei, care te face sa te simti tu si in preajma caruia poti sa fii tu. Stii ca i`ai ierta multe, stii ca viata ar fi o aventura continua plina de amalgam de sentimente de la dezamagire la pura fericire. Ca intr`un carusel. Si mie`mi place in carusel. Si totusi ceva in tine stie ca n`o sa fie ceea ce ar putea sa fie. Si nici macar nu stii de ce. Sa nu ma intelegi gresit. Daca n`as avea nici momentele astea cu el, probabil in timp as uita cine sunt si as deveni.. masca pe care o port. Daca m`ai intreba intre deloc si ceea ce am uneori. As alege oricand uneori.

– Eu ma intreb daca o sa gasesti vreodata pe cineva care sa tina pasul cu furtuna din interiorul tau..

Am ras si mi`am aprins o tigara. Si pentru prima oara in foarte multi ani, mi`as fi dorit sa fie ceva foarte tare in locul tigarii mentolate.

Cu o seara in urma..

– Ce pot sa fac cand am inima franta? ma intreaba ea

– Ai voie sa faci orice o seara. Sa fumezi, sa plangi, sa faci sex, sa bei, orice te face sa te simti mai bine. Atat. O seara. Apoi te duci si dormi. Te trezesti a doua zi si uiti tot. Te gandesti ca ai motive sa o iei de la capat. Si nu`ti mai dai voie niciodata sa te gandesti la ce ar putea sa fie..

– Vezi asa ii zic si eu ei.. ca merita sa`si gaseasca pe cineva care o respecta si o iubeste si sa o faca fericita. ii spune el, uitandu`se la mine.

As fi vrut sa ii explic ca e aproape imposibil sa mai gasesc asa ceva. Si ca oricum niciunul nu va putea sa nasca si sa stinga cu atata usurinta furtuni in mine cum face el.

Fumez, scriu si`mi arunc ochii pe geam sa vad marea. E la fel de frig in casa mea ca`n a lui. Cred ca m`am obisnuit cu gheata din mainile si picioarele mele. Si am deschis geamurile larg sa`mi intre mirosul de primavara in casa. Pentru ca primavara mea si`a lasat amprentele adanc in mine.

Ea

[cu zambetul fericit]

What about me?

Make it fly, bless your soul
You get by, take me along

Cred ca lucrurile si oameni isi lasa amprente peste noi. Mai mult oamenii decat evenimentele. Stiu din propie experienta ca putem sa blocam evenimente traumantizante din mintile noastre. Asa am reusit sa trec peste multe de`a lungul anilor. Le`am blocat si cu timpul le`am sters. Oricat de puternica am fost, am avut clipe in care durerea sufleteasca se transforma intr`o agonie crunta care ma facea sa ma chircesc la podea incapabila sa ies din ghearele ei. Si atunci blocam totul, refuzam sa`mi las mintea sa mai cutreiere si inima sa mai simta.

Intr`un fel cred ca mi`am descoperit propriul buton de stop.

10455125_329586123867381_6509176249543874458_n

Din pacate in viata asta cand am gasit un om care sa ma faca sa vreau sa o iau de la capat, mi`a fost, intr`un fel sau altul rapit. Ca un fel de.. „fa bine si descurca`te”. Pentru ca a trebuit sa gasesc in mine puterea de a ma ridica. Probabil ca trecand dintr`o „dependenta” in alta, intr`un final as fi cazut atat de tare incat n`as mai fi fost capabila sa ma ridic deloc.

Holurile spitalului municipal ticsite de oameni. Fiecare cu durerea lui. Cu nervii intinsi la maxim. Si eu. Pe targa. Tremurand din toate incheieturile. Nici acum nu stiu daca de frig sau de soc. Probabil combinatia dintre cele doua. Si iar singura. Pentru ca e al naibi de frustrant sa fii singura, chiar si cand ai barbat. Cand e plecat, macar e scuzabil. Dar cand il ai si nu e acolo e cu atat mai trist. „El”`ul meu, ca nu e barbatul meu, e prea nou in viata mea ca sa`i pot da o definitie, dar nu atat de neinteresant incat sa nu`l sun sa ma plang.

– Si daca ma suni acum plangand, nu`ti dai seama ca ma faci sa ma invart ca un leu in cusca? Nu e ca si cum as fi la 100 de km departare, pana ajung eu acasa, tu esti deja refacuta.

– Pai si eu ce sa fac? Cui ma plang?

– Nimanui, ca doar esti una din cele mai puternice femei pe care le stiu.

– Mi`e dor de tine, dar acum ti`as da un pumn in cap.

Si apoi mi`am sunat jumatatea. Jumatatea mea este N. Adica sora mea din alti parinti. Bineinteles ca noi stim ca si daca am avea barbatii langa noi, tot una pe alta ne sustinem si ne ajutam.    Daca nu am fi avut nevoie de barbati in vietile noastre, sunt convinsa ca am fi trait fericite impreuna pana la adanci batraneti.

–––––––––––––––––––––––––-

– Stii, o sa plec. Mi`a zis cautand cu privire probabil niste scame invizibile de pe canapea.

– Si cand te intorci?

– Cel mai probabil in 3 luni..

Soc, panica si groaza.

– 3 luni?!?

Liniste.

– 3 luni de dormit singura in pat. Si eu cu cine o sa ma mai uit la Capatos noaptea?

– Sunt convins ca dintre toate, Capatos e cea mai mare problema a ta.
Si ne`a bufnit rasul pe amandoi

Noi femeile astea, suntem deosebite in felul nostru.

–––––––––––––––––––––––––-

Asa`i viata mea. Cand gasesc ceva bun si simt ca ma linistesc, mai primesc una dupa ceafa, sa nu cumva sa cred ca pentru mine lucrurile au voie sa fie linistite.

Sorb un pahar de suc de portocale, mai inghit doua pastile pentru dureri si zambesc. Daca nu in viata asta,pana acum, macar de acum inainte , poate o sa am parte si eu de niste pace si liniste.

Yours trully,

Ea

P.S. „De parca tu imi torni speranta in cafea in fiecare dimineata.”

Happy much?

– Esti fericita?

– Cum adica?

– Esti fericita? In interior?

M`am uitat cu ochii mari si umezi fara sa stiu ce sa raspund. Fericirea e relativa, nu sunt fericita, dar nici nefericita. Plec pentru cateva zile din tumultul orasului, o escapada n`o sa faca altceva decat sa ma ajute sa`mi incarc bateriile.

P.S. Waiting for an answer

Ea