New post, New Year..

 

830972870_0573c708f2

Imi plac intalnirile astea pe nepusa masa. Au un farmec al lor. Imi place sa vad oamenii care au o insemnatate pentru mine, dupa mult timp. Ii vezi schimbati, iti amintesti de lucruri care te`au fascinat de la inceput.

Ma gandeam sa scriu de cateva zile, dar n`am timp. Oricine stie, ca pentru a scrie, trebuie sa intri intr`o anumita stare. Si e greu cand suna telefonul la fiecare 5 minute sau ai cate o hartie care este mereu urgenta.

Am inceput anul altfel. Cred ca e primul Revelion pe care l`am sarbatorit muncind. N`am simtit nimic deosebit. Si totusi cand m`am trezit pe 1 ianuarie, am stiu ca asta trebuie sa fie anul meu. E ceva in aer. E ceva in mine care s`a trezit, e o pofta de viata care ma face sa fiu altfel. Evit de ceva timp, multe luni, contactele care ar avea legaturile cu sentimentele. Pentru ca am ajuns la saturatie, mi`am permis de prea multe ori sa le dau frau liber, ca in final sa raman dezamagita. Si atunci, le evit, le scot din calcul. Pentru ca sa fim sinceri, nicicand nu suntem mai vulnerabili decat cand ne pasa, iar „ne pasa” se transforma in „iubim”.

M`am transformat atat de tare in ultimele luni incat uneori ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc. Nu stiu daca vreau sa mai dau vina pe cineva, am luat lucrurile asa cum sunt. Nici macar nu stiu daca urasc pe cineva, pentru ca si asta ar insemna sentimente. Sunt pur si simplu emotionally unavailable.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

– Cand te`am cunoscut statai intr`un cartier de fite, un aparmant de doua ori cat ultimul, aveai soferi disponibili la orice ora si fascinai orice barbat. Acum stai intr`o garsoniera.

– Asta e unul din motivele pentru care noi nu mai avem nicio legatura. Cand te`am cunoscut aveai o masina modesta si locuiai intr`un apartament cu restul familiei. Si eu m`am purtat cu tine, cum de putine ori ti s`a mai intamplat. Eu continui sa fascinez oameni, dar am invatat sa ii fascinez pe cei discreti. Nu conteaza posesiunile mele materiale, am invatat sa le ascund si pe alea. Iar garsoniera asta este momentan locul in care vreau sa ma adapostesc. Si`mi place extraordinar de mult sa conduc masina aia mica si neinsemnata. Ma face sa ma simt protejata de singurul om care mi`a purtat de grija o viata. Tata.

Nu`mi plac oamenii superficiali. Tocmai de aia am foarte putini oameni in jurul meu care ma cunosc cu adevarat. Si`n ziua de azi, barbatii sunt ca niste femei proaste. Alearga dupa femeile cu bani, mai ceva ca fripturistele din cluburile de fite. Si atunci, neavand protectia altora, ma protejez singura cum stiu..

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Si as mai scrie multe.. dar mi s`a terminat timpul liber.. Uneori mi`e dor de blogul asta tare mult..

Dezbraca`ma. Atinge`ma. Repeta

Atinge`mi trupul in felul acela in care numai tu stii.. fa`ma sa vibrez, sa tremur, sa`mi imaginez cat de sus ma poti urca pe culmile placerii. Apasa`ti buzele de gatul meu pentru ca stii ca nu ma mai pot opri in momentul ala. Si apoi trage`ma de par inapoi doar ca sa ma privesti in ochi. Sa`mi auzi respiratia grea si sa vezi dorinta de tine cum creste in mine.

Si apoi poti sa ma ai. In toate felurile in care`ti doresti. Pentru ca stii ca nu ma las dominata decat de tine.. ca esti doar tu. Si eu. Si`ti stiu amprentele. Ti le pastrez pe mine si`n mine.

images
Dezgoleste`ma.  De inhibitii si restrictii. Da`mi drumul libera in imaginatia ta. Si`mi place doar cand demonii mei se joaca alaturi de demonii tai.

Help me lose my mind…

Life..

E mi manchi, amore mio e mi manchi come quando cerco Dio. Ho bisogno di te di averti ancora qui con me


Cum se face ca de cele mai multe ori persoana care ar trebui sa te cunoasca, daca nu cel mai bine, ci macar pe jumatate, este cea care te dezamageste uneori in moduri copilaresti si dureroase? De cele mai multe ori cand ai nevoie de cineva care sa fie acolo langa tine, persoana respectiva pica cu desavarsire acest test al vietii. Si ajungi sa te intrebi si sa`ti doresti sincer sa apara cineva care ar ramane langa tine no matter what. Oricat de handicapati emotionali am fi, toti meritam intelegere, mai ales in momente cruciale ale vietii.

N`am fost niciodata buna la a`mi lua la revedere de la oameni. De multe ori am preferat pur si simplu sa dispar si sa las timpul sa`mi stearga urmele. Dar asta nu e valabil atunci cand ceilalti dispar din viata mea. Am prostul obicei de a ma agata de oameni. De multe ori, chiar de persoanele nepotrivite din mai multe puncte de vedere. Si continui sa vad un ceva acolo unde ramane praful amintirilor. Stiu ca e bine sa privesti numai inainte, dar sunt momentele alea.. tampite in care ti se face un dor care`ti sfasie fiecare particica din tine. In momente ca alea las tot si ma avant in visari tembele. Cum ar fi fost daca…

Niciodata nu mi`a placut sintagma asta, tocmai pentru ca de cele mai multe ori am riscat,ca sa nu ajung in situatia in care sa ma intreb. Si nu e ca si cum as fi o persoana care sa filosofeze prea mult. Viata e simpla. E alcatuita din alegerile pe care le facem in fiecare zi intre bine si rau, intre suflet si pacat, intre Dumnezeu si ceilalti. Complicatiile le aducem cu noi, dintr`o prostie idiotica. Ne petrecem mai mult de jumatate din viata alergand dupa idiotenii care nu ne ajuta cu nimic. Uitam de nenumarate ori de sufletele noastre si de bucuriile pe care ar trebui sa ni le aducem prin cele mai simple momente.

E ca si cum am trai toata viata nespalati, plin de bube, zgaibe, paraziti si altele. Si intr`o buna zi ne dam seama ca trebuie sa ne spalam. Si apoi uitam iar. Cam asa e si cu sufletele noaste. Le ignoram cu desavarsire o viata intreaga… si spre final ne amintim ca exista si ele si ca ar trebui sa facem ceva. Ne ducem de cateva ori la biserica, ne spovedim, ne impartasim si ne asteptam sa plecam direct in Rai dupa aia. Dar nu e chiar asa.

Stiu ca intr`o lume care e invadata de tehnologie si fals ceea ce scriu eu acum pare o gluma buna. Dar uita`te in adancul tau si intreaba`te: Daca ai muri maine, ai fi pregatit? Si daca da, pentru ce?

Am reusit sa`mi pun cateva din tablouri si icoane pe pereti. Una din icoane este mostenire de la o femeie absolut senzationala. Este icoana in fata careia am invatat sa`mi spun prima rugaciune. Si`mi amintesc cand imi povestea despre Dumnezeu, cat de simplu imi era atunci sa inteleg lucrurile. Imi doresc din nou simplitatea aceea. Gandurile alea pure, frumoase.

Viata nu e complicata, nu e urata, nu e rea. Oamenii sunt si o fac sa fie asa. Inventam roboti care imita oamenii. Asta ma ingrozeste. Pentru ce avem nevoie de asa ceva?! Fabricam virusi in laboratoare si le dam drumu in aer asteptand sa vedem ce se intampla. Lasam tari sa moara de foame ca sa castigam aur sau petrol. Distrugem o planeta pentru distractia proprie. Si dupa aia se intreaba ce face Dumnezeu? Pai ce sa faca… se ingrozeste cand vede ce se intampla. Si`s multi aia care incearca sa schimbe ceva, dar evident ca nu destui.

Respiram acelas aer, dar evident ca nu suntem toti la fel. Dar mi`as dori sa incercam sa fim mai buni. Nu doar in teorie. Eu admir marea si iubesc fiecare clipa de fericire senina de care am parte! Va sfatuiesc sa incepeti si voi!

Cu drag,

Ea

P.S. Mi`e dor de tata..groaznic de dor..