New post, New Year..

 

830972870_0573c708f2

Imi plac intalnirile astea pe nepusa masa. Au un farmec al lor. Imi place sa vad oamenii care au o insemnatate pentru mine, dupa mult timp. Ii vezi schimbati, iti amintesti de lucruri care te`au fascinat de la inceput.

Ma gandeam sa scriu de cateva zile, dar n`am timp. Oricine stie, ca pentru a scrie, trebuie sa intri intr`o anumita stare. Si e greu cand suna telefonul la fiecare 5 minute sau ai cate o hartie care este mereu urgenta.

Am inceput anul altfel. Cred ca e primul Revelion pe care l`am sarbatorit muncind. N`am simtit nimic deosebit. Si totusi cand m`am trezit pe 1 ianuarie, am stiu ca asta trebuie sa fie anul meu. E ceva in aer. E ceva in mine care s`a trezit, e o pofta de viata care ma face sa fiu altfel. Evit de ceva timp, multe luni, contactele care ar avea legaturile cu sentimentele. Pentru ca am ajuns la saturatie, mi`am permis de prea multe ori sa le dau frau liber, ca in final sa raman dezamagita. Si atunci, le evit, le scot din calcul. Pentru ca sa fim sinceri, nicicand nu suntem mai vulnerabili decat cand ne pasa, iar „ne pasa” se transforma in „iubim”.

M`am transformat atat de tare in ultimele luni incat uneori ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc. Nu stiu daca vreau sa mai dau vina pe cineva, am luat lucrurile asa cum sunt. Nici macar nu stiu daca urasc pe cineva, pentru ca si asta ar insemna sentimente. Sunt pur si simplu emotionally unavailable.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

– Cand te`am cunoscut statai intr`un cartier de fite, un aparmant de doua ori cat ultimul, aveai soferi disponibili la orice ora si fascinai orice barbat. Acum stai intr`o garsoniera.

– Asta e unul din motivele pentru care noi nu mai avem nicio legatura. Cand te`am cunoscut aveai o masina modesta si locuiai intr`un apartament cu restul familiei. Si eu m`am purtat cu tine, cum de putine ori ti s`a mai intamplat. Eu continui sa fascinez oameni, dar am invatat sa ii fascinez pe cei discreti. Nu conteaza posesiunile mele materiale, am invatat sa le ascund si pe alea. Iar garsoniera asta este momentan locul in care vreau sa ma adapostesc. Si`mi place extraordinar de mult sa conduc masina aia mica si neinsemnata. Ma face sa ma simt protejata de singurul om care mi`a purtat de grija o viata. Tata.

Nu`mi plac oamenii superficiali. Tocmai de aia am foarte putini oameni in jurul meu care ma cunosc cu adevarat. Si`n ziua de azi, barbatii sunt ca niste femei proaste. Alearga dupa femeile cu bani, mai ceva ca fripturistele din cluburile de fite. Si atunci, neavand protectia altora, ma protejez singura cum stiu..

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Si as mai scrie multe.. dar mi s`a terminat timpul liber.. Uneori mi`e dor de blogul asta tare mult..

Stari

Vreau sa scriu, serios ca vreau sa scriu. Dar cand ma pun in fata paginei albe tot ce`mi vine in minte e un nume. Pe care bineinteles ca nu`l pot scrie si aici. Nu inteleg de ce. Nu e ca si cum as vrea sa ma gandesc doar la asta. Doar ca apare. Dupa atatia ani reuseste sa`mi invadeze iar spatiul .. si`n minte imi vin doar ochii lui uitandu`se adanc in ai mei. Si eu savurez momentul.

As vrea sa scriu despre dorinte. Despre iarna. Despre copii. Despre culori. Despre suflet si drumul greu pe care trebuie sa`l parcurgem pentru vindecarea lui.

Poate data viitoare.

Ea

Eu. Chestii. El. Amalgam

sau

Chestii.

Eu.

El.

Amalgam.

Iar imi patrunde in ganduri…

Probabil n`o sa pot sa scriu nimic coerent. Dar daca nu zic lucruri.. !

Incerc sa evadez dintre gandurile mele amestecate pana peste cap. Nu ma mai incadrez in niciun tipar. Am iesit din toate. Sunt prea buna ca sa ma arunc singura in noroiul lor. I`m rising above. Nu ma mai las provocata sa intru in jocurile lor urate care mi`au murdarit sufletul ani la rand.

Se petrec schimbari in profunzime in mine si pentru prima data in foarte multi ani ma simt de parca mi s`a luat un val de pe fata. Vad culori, oameni, inteleg sentimente, ma simt impacata cu mine. Ba mai mult, e parca acum as face de fapt cunostinta cu mine. Pot privi lumea in ochi si`i pot lasa pe ceilalti sa se uite adanc in ochii mei.

Mi`am lasat temerile de`o parte. M`am dezbracat de bagajele pe care le car cu mine de atatia ani, din atatea relatii. Am lasat tot in urma, luand cu mine doar esentialul. Si toate mi se par traite acum multe vieti.

– Si.. Fat Frumos al tau n`a aparut?

Zambet

– Nu. Inca`l astept..

– Dar macar reperele le ai?

– E secret.

Rasete

– Si fata de tine?!

– Nu.. e secret pentru ceilalti. Eu stiu.. E doar.. retinut. Dar ii  vine lui mintea la cap

Adancire in cafea. Sau crema de zahar ars. Cine dracu` mai stie ce faceam acolo? M`a tintuit din priviri. Hmmm… Ce tot cauti acolo in ochii mei? Ce raspunsuri alor unor intrebari pe care nu le pui vrei sa gasesti? Si ne`am uitat.. unul in ochii celuilalt. Sperand sa gasim..

Sau poate doar sunt eu nebuna si vad „chestii” acolo unde nu sunt. Sau poate`mi doresc sa`mi gasesc sufletul ala langa care sa ma simt eu. Si sa gasesc fericirea si armonia unei relatii sanatoase. Fara viermii geloziei si ai neincrederii.. fara macinari interioare produse de insercuritatea interioara. Fara daca.. parca.. poate.. Fara constrangeri. Doar libertate si armonie.

Intr`o zi.. Pana atunci imi permit sa astept sorbind dintr`un pahar de vin si fumand niste tigari. Pe o „data viitoare” cat mai curanda.

Ea

P.S. „Viata nu se masoara in numarul respiratiilor,ci in momentele care ne taie respiratia”

Dupa un an..

versuri aici

Desire_by_Dea_Dia

Cu un an si doua luni in urma ne revedeam. Eu refacandu`ma dupa pseudo relatia pe care am avut`o. El optimist si vrand sa para fericit. Dar bineinteles sub mastile noastre de zi cu zi se ascund atatea. E ciudat cum poti sa te uiti in ochii cuiva si sa te pierzi complet. Si iata`ne iar, dupa un an, fata in fata. Si iata`ma iar visand cu ochii deschisi.

Bineinteles s`au schimbat multe. El s`a insurat. Eu caut in continuare ceva`ul meu. El nefericit, eu la fel de haotica. Si .. iarasi ne`am privit in ochi, iar eu m`am dezbracat de toate mastile si cliseele pe care le afisez de obicei.. totul s`a trezit la viata si m`am regasit cu aceleasi senzatii in mine, rascolindu`ma. Mi`am permis luxul de a visa, cu toate ca stiam atunci cand voi ajunge acasa voi simti ca s`a redeschis gaura aceea in mijlocul fiintei mele care m`a chinuit atata timp. Dar merita. Fiecare revedere, fiecare discutie, fiecare gest. E bine sa`ti amintesti.. si e bine sa visezi.

– Spune`mi despre tine..

– Despre mine? Eu n`am nimic de povestit, tu esti cel cu evenimente multe si interesante. Poveste`mi tu.

Si mi`a povestit. I`am vazut dezamagirea si mi`am dorit sa fi ales altfel. Atunci. Acum. Dar presupun ca fiecare`si are experientele proprii pe care trebuie sa le parcurga. De data asta nu a  trebuit sa`mi mai ascund nasul in cafea. Acum l`am privit direct in ochi, pentru ca acum nu ma mai tem de mine sau de el. Acum am atins multe „praguri de sus” incat sa stiu ca anumite momente trebuie sa le savurez pe deplin.

Si da, m`am trezit vazand cu ochii deschisi un viitor.. si da, imi doresc si acum atatea.. si da, stiu ca nu`s posibile. Dar.. misterioase`s caile Domnului.. Nu stiu de ce a ramas in mine ca o parte din ceva intreg, n`am stiut niciodata cum sa il sterg de acolo, nici cum sa opresc valurile care m`au inecat mereu atunci cand a fost vorba de el.

Desire_of_freedom_by_proverbios31

Am sfarsit acasa, cu un pahar de sampanie in seara asta. In cinstea multilor ani. Pentru bine si fericire. Pentru haosul pe care`l provoaca mereu in mine..pentru ceea ce nu s`a intamplat niciodata si pentru tot ceea ce ar putea sa fie.

Ma pierd in melodia asta. Over and over. Si ma intreb.. daca toti avem pana la urma happy ending sau ne incredem in povestile pe care le citeam cand eram mici?

Continui sa zambesc..

Ea [optimista incurabila si vesnic indragostita]