And I remember

Sunt obisnuita cu atentia. Nu ma consider o femeie frumoasa, sunt doar o femeie interesanta care atrage priviri. Probabil ca o doza de modestie m’a facut de’a lungul anilor sa stau in banca mea si sa nu mi se urce la cap.

Am avut fel de fel de oferte, profesionale si nu numai, pe marea majoritate le’am refuzat cu diplomatie pentru ca intelegeam ca implica mult mai mult.

M’am asezat pe un scaun si mi’am aprins o tigara, asteptand cafeaua. Ma uitam pe geam pierduta in ganduri si dorinte. E o zi normala. Nimic iesit din obisnuit. Poate ca am zambetul meu in coltul gurii.

Se aseaza pe scaunul liber cu siguranta barbatului care a cucerit multe femei si a frant multe inimi. Imi arunca un buna lingusitor si’mi zambeste galant. Ma uit la el deranjata de tupeul sigurantei lui.

– Cred ca ne stim. Imi spune cu acelasi zambet.

– Ma indoiesc. Poker face.

– Am putea sa ne cunoastem. Si zambetul ii mai dispare

– Ma indoiesc si de asta. Poker face

– Dar de ce esti asa rea?

– Pentru ca exista barbati care te fac chiar si’n lipsa lor sa’i doresti constant. Si esti si ingamfat. Acum te rog sa te ridici. (Si esti si prost, as fi vrut sa adaug).

S’a ridicat nedumerit. Probabil ca nu i s’a mai intamplat de mult sa fie refuzat. Dar cui ii pasa?

Eu am aprente. Si chiar daca n’as avea, inca imi rasuna in minte vocea amprentelor

– tu esti o femeie desteapta si frumoasa. Meriti mult mai mult. Meriti sa fii respectata si iubita.

 

Ea

[cu zambetul in coltul gurii]