Show me..I want more

Daca’mi spui secretul tau, ti’l spun si eu pe al meu.

A trecut vara..iar mi se pare ca am clipit din ochi si m’am trezit in plina toamna. N’am apucat sa ma bucur de nimic. Mi’am petrecut mare parte din ea muncind, asa ca macar stiu ca n’a fost degeaba.

Ma uit la un peisaj absolut superb, munti in stanga, stanci inalte in dreapta si o mare agitata in fata. Imi plac vacantele’n Italia. Imi place prosecco rece servit inainte de mancarurile delicioase, un limoncello, putin shopping si discutii interminabile cu localnicii dorinci de povesti cu Romania.

Daca n’ar fi fost furtuna de azi probabil n’as fi avut timp sa scriu. Dar dupa discutia cu El, mi’am amintit de blog.

Ma simt fericita in general, n’am de ce sa ma plang, dar pe de alta parte simt ca’mi lipseste ceva esential. Nu as putea sa definesc ce’mi lipseste, nu stiu daca e adrenalina..sau certurile..

Imi iau cartea, cafeaua si tigarile si ma intind pe canapeaua comoda. Cu un ochi in carte si altul admirand peisajul o sa incerc sa’mi regasesc zenul.

  
Si astazi n’o sa’mi iasa din minte o convorbire telefonica..si.. Oare..?
Punct si de la capat?
Sau puncte puncte puncte?
Ea

[departe cu gandul acasa]

Vata de zahar

Mi’e dor sa scriu. N’am timp. Mi’e dor de timp. Timp si relaxare erau cei mai buni prieteni ai mei. Pe care din pacate i’am pierdut.

image

Mi’e viata putin cam haotica de la o vreme. Dar pe de alta sunt fericita. Probabil unul din motivele pentru care nu scriu. Asa se intampla cand sunt fericita, nu pot sa scriu. Si totusi fac un efort supra omenesc.

Stau pe un baldachin langa piscina dupa o zi extenuanta de munca si ma uit la un cer purpuriu in amurg. Ma gandesc la tot ce mi s’a intamplat in ultimii ani si ma minunez ca am supravietuit atator incercari. Anii astia m’au modificat si m’au modelat, nu’i regret. Mi’as fi dorit sa am parte de mai multe momente de liniste si fericire, dar toate au un rost in viata.

Singurul regret pe care’l am e ca trec anii si nu mi’am implinit visul de a avea o familie numeroasa. Ma apropii vertiginos de schimbarea prefixului. Si totusi parca toate capata un alt sens cand langa tine e un om care te face sa visezi la viitor. Fara promisiuni, fara vorbe mari. Simplu. Noi doi.

image

Imi bateam capul si visele intre puncte de suspensie si asteptari. Alinam dezamagirile cu resemnari. Credeam ca daca accepti un om care vine cu un bagaj prea mare din spate vine si cu traume si alte accesorii peste care nu poti sa asterni un „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

Cred ca intr’un fel suntem sclavii propriilor temeri si traim cu presupuneri care ne pot distruge sansa la fericire.

Poate ca fericirea sta intr’adevar in lucruri simple si oamenii ne surprind..uneori cu lucruri frumoase.

Ea
[Simple things]

Primavara in carusel

k2PVTn

1 dupa amiaza. Multe apeluri ratate. Multe mesaje. Dintre toate 2 importante.

– Cine face cafeaua?

– Eu..

Ma ridic inca ametita si`mi caut drumul spre bucatarie. Caut ibricul. Intr`o casa de barbat care e intr`o relatie cu o femeie care nu sunt eu, ibricul se gaseste in chiuveta, alaturi de alte vase nespalate. Spal. Pun apa la fiert. O sun

– Am crezut ca faci greva trezitului. Cum poti sa dormi pana la ora asta domnisoara mie-nu-mi-place-sa-dorm-pana-tarziu.

– Asa e cand te culci tarziu…

– Ah esti la el..

– Da.

– Fa`i cafeaua buna. Si rade.

Inchid telefonul si termin cafeaua. Chinuita. De ciupituri si alergaturi prin bucatarie. Imi iau cana si ma asez comfortabil in canapeaua rece din sufragerie. Acolo e totul rece. Si mie nu`mi place frigul, cum nu`mi place nici caldura.

Are barbatul asta niste momente in care`mi pune niste melodii, cum e cea de mai sus, care ma fac sa mi se intipareasca in minte momente. Momentele mele furate. Primavara mea.. perioada din an in care imi amintesc de culori si viata. De verdele meu.

Discutam cateva ore mai tarziu cu ea. Despre ..teorii

– Pentru o femeie care a petrecut o seara cu barbatul .. ale carui amprente le poarta, ai un zambet care nu stiu daca e trist sau fericit.

– Stii cum e… intalnesti persoana care are tot ce vrei, care te face sa te simti tu si in preajma caruia poti sa fii tu. Stii ca i`ai ierta multe, stii ca viata ar fi o aventura continua plina de amalgam de sentimente de la dezamagire la pura fericire. Ca intr`un carusel. Si mie`mi place in carusel. Si totusi ceva in tine stie ca n`o sa fie ceea ce ar putea sa fie. Si nici macar nu stii de ce. Sa nu ma intelegi gresit. Daca n`as avea nici momentele astea cu el, probabil in timp as uita cine sunt si as deveni.. masca pe care o port. Daca m`ai intreba intre deloc si ceea ce am uneori. As alege oricand uneori.

– Eu ma intreb daca o sa gasesti vreodata pe cineva care sa tina pasul cu furtuna din interiorul tau..

Am ras si mi`am aprins o tigara. Si pentru prima oara in foarte multi ani, mi`as fi dorit sa fie ceva foarte tare in locul tigarii mentolate.

Cu o seara in urma..

– Ce pot sa fac cand am inima franta? ma intreaba ea

– Ai voie sa faci orice o seara. Sa fumezi, sa plangi, sa faci sex, sa bei, orice te face sa te simti mai bine. Atat. O seara. Apoi te duci si dormi. Te trezesti a doua zi si uiti tot. Te gandesti ca ai motive sa o iei de la capat. Si nu`ti mai dai voie niciodata sa te gandesti la ce ar putea sa fie..

– Vezi asa ii zic si eu ei.. ca merita sa`si gaseasca pe cineva care o respecta si o iubeste si sa o faca fericita. ii spune el, uitandu`se la mine.

As fi vrut sa ii explic ca e aproape imposibil sa mai gasesc asa ceva. Si ca oricum niciunul nu va putea sa nasca si sa stinga cu atata usurinta furtuni in mine cum face el.

Fumez, scriu si`mi arunc ochii pe geam sa vad marea. E la fel de frig in casa mea ca`n a lui. Cred ca m`am obisnuit cu gheata din mainile si picioarele mele. Si am deschis geamurile larg sa`mi intre mirosul de primavara in casa. Pentru ca primavara mea si`a lasat amprentele adanc in mine.

Ea

[cu zambetul fericit]

And I remember

Sunt obisnuita cu atentia. Nu ma consider o femeie frumoasa, sunt doar o femeie interesanta care atrage priviri. Probabil ca o doza de modestie m’a facut de’a lungul anilor sa stau in banca mea si sa nu mi se urce la cap.

Am avut fel de fel de oferte, profesionale si nu numai, pe marea majoritate le’am refuzat cu diplomatie pentru ca intelegeam ca implica mult mai mult.

M’am asezat pe un scaun si mi’am aprins o tigara, asteptand cafeaua. Ma uitam pe geam pierduta in ganduri si dorinte. E o zi normala. Nimic iesit din obisnuit. Poate ca am zambetul meu in coltul gurii cu gandul la amprentele lui D. Si poate ca’s mai linistita in sfarsit ca am reusit sa fac un anumit personaj sa ma lase sa’mi respir aerul linistita.



Se aseaza pe scaunul liber cu siguranta barbatului care a cucerit multe femei si a frant multe inimi. Imi arunca un buna lingusitor si’mi zambeste galant. Ma uit la el deranjata de tupeul sigurantei lui.

– Cred ca ne stim. Imi spune cu acelasi zambet.

– Ma indoiesc. Poker face.

– Am putea sa ne cunoastem. Si zambetul ii mai dispare

– Ma indoiesc si de asta. Poker face

– Dar de ce esti asa rea? 

– Pentru ca exista barbati care te fac chiar si’n lipsa lor sa’i doresti constant. Si esti si ingamfat. Acum te rog sa te ridici. (Si esti si prost, as fi vrut sa adaug).

S’a ridicat nedumerit. Probabil ca nu i s’a mai intamplat de mult sa fie refuzat. Dar cui ii pasa?

Eu am aprente. Si chiar daca n’as avea, inca imi rasuna in minte vocea amprentelor 

– tu esti o femeie desteapta si frumoasa. Meriti mult mai mult. Meriti sa fii respectata si iubita.

Ea

[cu zambetul in coltul gurii]

Thoughts

Ma uitam pe geam intrebandu’ma prin ce minune el statea langa mine. Cateva ore mai devreme imi spunea cat de dezamagit este de mine, iar cateva luni in urma imi spunea ca i’am inselat increderea. Si totusi era aici.



Continuam sa ma uit pe geam si sa simt briza rece cum imi invaluie corpul. Si prezenta lui facea toate amprentele sa se imprime mai tare pe corpul meu.

Ma uit la linia asta care pulseaza si’mi joaca prea multe ganduri prin minte. Cele mai multe sunt legate de cat de linistita ma simt de ceva timp. Am constatat ca’mi place sa ma mut. Am facut’o de atatea ori in ultimii ani, incat acum a devenit traditie. M’am intors in locul copilariei. Acolo unde mi’am lins mereu ranile, langa mare. Are marea asta farmecul ei, de ma linisteste in orice stare.

Ador sa’mi beau cafeaua dimineata si sa ma uit la valurile care alearga neobosite spre tarm. Sa vad noaptea luna plina oglindindu’se in mare.

Luna asta obisnuia sa fie luna mea favorita din an. Dupa decembrie. Pentru ca incepea cu martisoare si apoi veneau zilele noastre de nastere. De cand l’am pierdut pe tata, luna asta incepe trist. E momentul ala in care mi se face un dor enorm. De rasul lui, de discutiile la un pahar de whiskey sau de felul unic in care’mi facea cadouri…

Am mai zis eu mai de mult ca are barbatul asta ceva in el..in felul in care ma cearta..are ceva in privire, in gesturi. Amprentele lui..

Si tot ce vreau e sa’mi traiesc clipele. Sa le adun, sa le insirui frumos pe siragul amintirilor si sa nu fiu niciodata nevoita sa ma intorc la ce eram. Imi place de mine acum. Transformarea este benefica.

Ea

[cu gust de mare si briza’n par]

Searching

car-bmw-e60-eyes-headlights-night

It’s not sad..it’s for the soul

[scrisa duminica si nepostata din lipsa de timp]

Chef.. zero. Zero barat. Trage`i o linie si deja l`ai punctat. E doar ideea. Ramasa acolo, dupa multe ganduri amestecate. Cu cafele si mult prea multe tigari. Multi ani adunati sub carapacea care incepe sa se uzeze. Liniste. Uneori. De cele mai multe ori agitatie. Un taifun. Da, a avut dreptate cine m`a numit taifun. Asta sunt. Un taifun cu un mic curcubeu care apare foarte rar.

Muzica veche. Trebuie si un film vechi. Multe treburi gospodaresti weekendul asta. Nu ca ar fi rau, dar cand te dezobisnuiesti iti vine oarecum peste mana. Dar ne revenim, asa incet.. incet.. cineva zicea ca am ganduri cenusii. Nu`s cenusii, dar nu`s nici albe si nici negre. Sunt mai adanci si mai profunde. Trecem etape, una dupa alta. Acumulam informatii, experienta, maturitate. Incercam sa ne depasim constant pentru ca este interesant sa te descoperi si sa descoperi. Orice. De la oameni, la emotii, la stari de spirit. Totul de modifica odata cu noi, pentru ca lumea inceteaza sa mai arate la fel. E ca si cum ai reciti o carte dupa 2 ani. Nu mai e la fel. Poate cuvintele sunt aceleasi, dar intelesul e cu totul altul.

A fost o duminica oarecum. Am fost eu si muzica din casti. Am iesit in parc si m`am plimbat de nebuna doua ore. Am zambit copiilor, am mangaiat catelusi. Am stat langa ghiol si am fumat admirand frumusetea parcului. Ma uitam la cei care treceau tinandu`se de mana pe acolo, de la batranei albiti la tineri sarutandu`se la fiecare pas. Toti cu povestea lor. Toti lasand o urma in parc. Imi aduceam aminte de vremurile din liceu cand chiuleam si mergeam in parc.. de momentele in care m`am plimbat si eu cu un el pe acolo. De anii copilariei cand mergeam cu mama acolo.. de atatia si atatia ani trecuti peste parcul ala.. Am mers pe acelasi pod pe care`l stiu de o viata si m`a bufnit rasul amintindu`mi ce grandios il vedeam cand eram mica.

Mi`e dor de copilarie. de leaganele vechi si uzate, de toboganul imens, de tot ceea ce era atunci. Dar m`am bucurat de ceea ce am vazut acum. De copilasii fericiti care alergau in voie, de indragostitii care mergeau cu cineva de mana, de senzatia ca lumea e a lor. M`am hranit cu aer proaspat si a fost placut. Mi`am amintit atatea si am retrait multe in cele doua ore de plimbare.

Am simtit mirosul iernii si…mi`as fi dorit sa`l simt pe al verii,  pe care as vrea sa o simt mai repede. Am ajuns acasa si m`am lungit pe canapea cu o carte`n mana. Mi`am facut dupa amiaza absolut superba.. si m`am lasat cuprinsa de o dulce melancolie. Si stiu ca ma simte, parca are radar.. dar totusi nu`mi suna telefonul.. cred ca azi nu functioneaza butonul meu special.

Iar acasa.. si m`au apucat gandurile. Pauza.. nu mi`au placut niciodata pauzele. Era o vreme cand le ceream eu. Si aia a fost o perioada foarte aiurea. De obicei cand ceri pauza te simti prea plin, sufocat, stresat, nesigur, nedumerit.. Pauzele. Pauzele adolescentei. Poate ca avea dreptate o prietena care spunea ca de unele emotii trebuie sa te bucuri cat tin, daca incerci sa le prelungesti vei ramane cu un gust amar si o senzatie de neimplinire, daca stii cand sa te opresti vei ramane cu niste amintiri frumoase.

Am zis eu ca mereu unele raspunsuri vin prea tarziu, dar nimeni nu ma crede. Mi`aprind tigara si dau melodia la maxim. Avem atatea de trait, pacat ca n`avem mereu timpul si energia necesara sa facem asta. Uneori zicem doar pauza. Si totul se opreste si… e liniste. Pentru mine e zambet. Si caldura. E wow`ul din mine care`mi tine motoarele mergand tot timpul. Pentru ca eu traiesc momentul. Si stiu ca unele lucruri n`o sa fie niciodata cum vrem noi sa fie..

Breathe baby.. tomorrow`s near ..
Ea

De neinlocuit

Will you miss me if I’m gone?

E asa un gand pe care’l am in fundul mintii. M’am intrebat de multe ori. Si de cele mai multe ori raspunsul a fost simplu: nimeni nu e de neinlocuit.

Adevarul e ca pretul nostru e mic..sau platibil. Suntem inlocuiti asa de repede incat ne intrebam daca am avut vreodata vreo valoare cat de mica in sufletul oamenilor pentru care am dat tot. Uneori mai mult decat am fi vrut sa dam.

Am trait dezamagirea in atatea si atatea forme incat am zis mereu ca mai rau de atat nu se poate. Si bineinteles ca se poate. Nu exista limite.

Ma simt prea batrana pentru locurile astea. Mi se pare ca traiesc de 1000 de ani si parca nu se mai sfarseste. Devine o lupta parca fiecare gura de oxigen. Si am obosit. Sa lupt. Imi vine sa ma dau batuta..

Ea

[la ceas de seara ganduri negre..]