Ever after..

– Si acum vreau sa te fut, imi zice iesind din gura mea. Vreau sa simt ca esti doar a mea
Simt o nevoie disperata sa`l satisfac, sa ma las dominata de el. Intra in mine incet, plesnindu`ma peste fund, apoi iese.. ma mangaie, ma plesneste iar.. ma urca si ma coboara ca intr`un carusel sexual. Este tot ce mi`am dorit si mai mult. Ma face sa ma descopar. ma trage spre el si intra iar in mine, iar cand imi ordona, am un orgasm sfasaietor si ma prabusesc pe pat.

Ma ia in brate si ma saruta.
– Sotia mea frumoasa..

Am aflat ce se intampla dupa „happily ever after”. Bine, in varianta mea personala si foarte porno. Pentru ca acest „ever after” ni`l facem cat de „happily” vrem noi. Viata dupa ce spui „DA” nu se schimba. Nu`i mai mult decat o hartie. Relatia insa, depinde de noi cum o ducem mai departe. Noi ne`am descoperit pe parcursul anilor. Putini ce`i drept. Dar pentru un cuplu casatorit, probabil batem ceva recorduri.

Ne`am dat planurile unul celuilalt peste cap cand am aflat ca vom deveni parinti. Pentru mine, a fost un vis devenit realitate. Pentru el a fost un soc, si groaza de a avea o chestie plangacioasa in imediatata apropiere.. Si totusi am descoperit amandoi ca sarcina nu ne`a indepartat, ba din contra. Ne`a facut sa vrem si mai mult sa ne.. apropiem.

Sexul nostru pervers, a devenit si mai pervers. Pentru o femeie casatorita si insarcinata, recunosc, ca e o placere sa dorm alaturi de cureaua preferata din garderoba lui. Inca am pe fund urma lasata de ea.. ma excita teribil cand ma intind in pat si`i simt pielea pe pielea mea. Cand ii vad privirea perversa in timp ce se intinde dupa ea si`mi spune autoritar sa inchid ochii.

– N`ai voie sa`i deschizi. Ridica mainile sus, langa cap. Singurul sunet pe care ai voie sa`l scoti este sa gemi.

Si ma las purtata in voie de sunetul curelei care se intalneste cu pielea mea. Intunericul din camera devine si mai intunecat. Incep sa tremur. Sa`l vreau adanc in mine. Iar el ma chinuie mai tare. Ma duce in locuri din mine, in care nu stiam ca pot sa ajung. Si`l simt adanc in mine si cureaua lui pe pielea mea, iar.. si iar.. si vreau sa strig dar nu mai am cuvinte, tot ce vreau e sa ma topesc intr`un orgasm.

– Nu inca.. mai tine`l.. vreau sa`ti dai drumu` doar cand iti spun eu..
Iar eu vreau sa mor. Si sa invii. Si el ma penetreaza pana la epuizare, ma plesneste, ma adora, imi vorbeste, inca o curea si inca una.. si inca una. Si`l simt cum mai are putin si explodeaza in mine.. si`l implor sa ma lase sa am orgasmul meu binemeritat..

– Da`ti drumu` pentru mine… ACUM!

Ma prabusesc din infinitul in care m`a dus. Si nu vreau sa revin printre muritori.

Imi ador sotul. Ador tot ce face din mine si tot ce face pentru mine. Il ador pentru ca ma iubeste atat de mult incat sa`mi satisfaca toate dorintele. Sexuale si nu numai. Pentru ca ma lasa sa fiu curioasa si sa explorez. Pentru ca ma alinta, imi da curaj, pentru ca`mi spune in fiecare zi cat de frumoasa si sexy sunt, cu toate ca am o burtica imensa si cateva kg in plus pe coapse. Pentru ca ma fute in feluri in care nu credeam ca pot sa fiu fututa. Pentru ca nu ma lasa sa ma pierd. Pentru ca e al meu. Si doar al meu. Si`s a lui. In toate felurile posibile.

Show me..I want more

Daca’mi spui secretul tau, ti’l spun si eu pe al meu.

A trecut vara..iar mi se pare ca am clipit din ochi si m’am trezit in plina toamna. N’am apucat sa ma bucur de nimic. Mi’am petrecut mare parte din ea muncind, asa ca macar stiu ca n’a fost degeaba.

Ma uit la un peisaj absolut superb, munti in stanga, stanci inalte in dreapta si o mare agitata in fata. Imi plac vacantele’n Italia. Imi place prosecco rece servit inainte de mancarurile delicioase, un limoncello, putin shopping si discutii interminabile cu localnicii dorinci de povesti cu Romania.

Daca n’ar fi fost furtuna de azi probabil n’as fi avut timp sa scriu. Dar dupa discutia cu El, mi’am amintit de blog.

Ma simt fericita in general, n’am de ce sa ma plang, dar pe de alta parte simt ca’mi lipseste ceva esential. Nu as putea sa definesc ce’mi lipseste, nu stiu daca e adrenalina..sau certurile..

Imi iau cartea, cafeaua si tigarile si ma intind pe canapeaua comoda. Cu un ochi in carte si altul admirand peisajul o sa incerc sa’mi regasesc zenul.

Si astazi n’o sa’mi iasa din minte ..si.. Oare..?
Punct si de la capat?
Sau puncte puncte puncte?
Ea

[departe cu gandul acasa]

Vata de zahar

Mi’e dor sa scriu. N’am timp. Mi’e dor de timp. Timp si relaxare erau cei mai buni prieteni ai mei. Pe care din pacate i’am pierdut.

Mi’e viata putin cam haotica de la o vreme. Dar pe de alta sunt fericita. Probabil unul din motivele pentru care nu scriu. Asa se intampla cand sunt fericita, nu pot sa scriu. Si totusi fac un efort supra omenesc.

Stau pe un baldachin langa piscina dupa o zi extenuanta de munca si ma uit la un cer purpuriu in amurg. Ma gandesc la tot ce mi s’a intamplat in ultimii ani si ma minunez ca am supravietuit atator incercari. Anii astia m’au modificat si m’au modelat, nu’i regret. Mi’as fi dorit sa am parte de mai multe momente de liniste si fericire, dar toate au un rost in viata.

Singurul regret pe care’l am e ca trec anii si nu mi’am implinit visul de a avea o familie numeroasa. Ma apropii vertiginos de schimbarea prefixului. Si totusi parca toate capata un alt sens cand langa tine e un om care te face sa visezi la viitor. Fara promisiuni, fara vorbe mari. Simplu. Noi doi.

Imi bateam capul si visele intre puncte de suspensie si asteptari. Alinam dezamagirile cu resemnari. Credeam ca daca accepti un om care vine cu un bagaj prea mare din spate vine si cu traume si alte accesorii peste care nu poti sa asterni un „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

Cred ca intr’un fel suntem sclavii propriilor temeri si traim cu presupuneri care ne pot distruge sansa la fericire.

Poate ca fericirea sta intr’adevar in lucruri simple si oamenii ne surprind..uneori cu lucruri frumoase.

Ea
[Simple things]

And I remember

Sunt obisnuita cu atentia. Nu ma consider o femeie frumoasa, sunt doar o femeie interesanta care atrage priviri. Probabil ca o doza de modestie m’a facut de’a lungul anilor sa stau in banca mea si sa nu mi se urce la cap.

Am avut fel de fel de oferte, profesionale si nu numai, pe marea majoritate le’am refuzat cu diplomatie pentru ca intelegeam ca implica mult mai mult.

M’am asezat pe un scaun si mi’am aprins o tigara, asteptand cafeaua. Ma uitam pe geam pierduta in ganduri si dorinte. E o zi normala. Nimic iesit din obisnuit. Poate ca am zambetul meu in coltul gurii.

Se aseaza pe scaunul liber cu siguranta barbatului care a cucerit multe femei si a frant multe inimi. Imi arunca un buna lingusitor si’mi zambeste galant. Ma uit la el deranjata de tupeul sigurantei lui.

– Cred ca ne stim. Imi spune cu acelasi zambet.

– Ma indoiesc. Poker face.

– Am putea sa ne cunoastem. Si zambetul ii mai dispare

– Ma indoiesc si de asta. Poker face

– Dar de ce esti asa rea?

– Pentru ca exista barbati care te fac chiar si’n lipsa lor sa’i doresti constant. Si esti si ingamfat. Acum te rog sa te ridici. (Si esti si prost, as fi vrut sa adaug).

S’a ridicat nedumerit. Probabil ca nu i s’a mai intamplat de mult sa fie refuzat. Dar cui ii pasa?

Eu am aprente. Si chiar daca n’as avea, inca imi rasuna in minte vocea amprentelor

– tu esti o femeie desteapta si frumoasa. Meriti mult mai mult. Meriti sa fii respectata si iubita.

 

Ea

[cu zambetul in coltul gurii]

Searching

It’s not sad..it’s for the soul

[scrisa duminica si nepostata din lipsa de timp]

Chef.. zero. Zero barat. Trage`i o linie si deja l`ai punctat. E doar ideea. Ramasa acolo, dupa multe ganduri amestecate. Cu cafele si mult prea multe tigari. Multi ani adunati sub carapacea care incepe sa se uzeze. Liniste. Uneori. De cele mai multe ori agitatie. Un taifun. Da, a avut dreptate cine m`a numit taifun. Asta sunt. Un taifun cu un mic curcubeu care apare foarte rar.

Muzica veche. Trebuie si un film vechi. Multe treburi gospodaresti weekendul asta. Nu ca ar fi rau, dar cand te dezobisnuiesti iti vine oarecum peste mana. Dar ne revenim, asa incet.. incet.. cineva zicea ca am ganduri cenusii. Nu`s cenusii, dar nu`s nici albe si nici negre. Sunt mai adanci si mai profunde. Trecem etape, una dupa alta. Acumulam informatii, experienta, maturitate. Incercam sa ne depasim constant pentru ca este interesant sa te descoperi si sa descoperi. Orice. De la oameni, la emotii, la stari de spirit. Totul de modifica odata cu noi, pentru ca lumea inceteaza sa mai arate la fel. E ca si cum ai reciti o carte dupa 2 ani. Nu mai e la fel. Poate cuvintele sunt aceleasi, dar intelesul e cu totul altul.

A fost o duminica oarecum. Am fost eu si muzica din casti. Am iesit in parc si m`am plimbat de nebuna doua ore. Am zambit copiilor, am mangaiat catelusi. Am stat langa ghiol si am fumat admirand frumusetea parcului. Ma uitam la cei care treceau tinandu`se de mana pe acolo, de la batranei albiti la tineri sarutandu`se la fiecare pas. Toti cu povestea lor. Toti lasand o urma in parc. Imi aduceam aminte de vremurile din liceu cand chiuleam si mergeam in parc.. de momentele in care m`am plimbat si eu cu un el pe acolo. De anii copilariei cand mergeam cu mama acolo.. de atatia si atatia ani trecuti peste parcul ala.. Am mers pe acelasi pod pe care`l stiu de o viata si m`a bufnit rasul amintindu`mi ce grandios il vedeam cand eram mica.

Mi`e dor de copilarie. de leaganele vechi si uzate, de toboganul imens, de tot ceea ce era atunci. Dar m`am bucurat de ceea ce am vazut acum. De copilasii fericiti care alergau in voie, de indragostitii care mergeau cu cineva de mana, de senzatia ca lumea e a lor. M`am hranit cu aer proaspat si a fost placut. Mi`am amintit atatea si am retrait multe in cele doua ore de plimbare.

Am simtit mirosul iernii si…mi`as fi dorit sa`l simt pe al verii,  pe care as vrea sa o simt mai repede. Am ajuns acasa si m`am lungit pe canapea cu o carte`n mana. Mi`am facut dupa amiaza absolut superba.. si m`am lasat cuprinsa de o dulce melancolie. Si stiu ca ma simte, parca are radar.. dar totusi nu`mi suna telefonul.. cred ca azi nu functioneaza butonul meu special.

Iar acasa.. si m`au apucat gandurile. Pauza.. nu mi`au placut niciodata pauzele. Era o vreme cand le ceream eu. Si aia a fost o perioada foarte aiurea. De obicei cand ceri pauza te simti prea plin, sufocat, stresat, nesigur, nedumerit.. Pauzele. Pauzele adolescentei. Poate ca avea dreptate o prietena care spunea ca de unele emotii trebuie sa te bucuri cat tin, daca incerci sa le prelungesti vei ramane cu un gust amar si o senzatie de neimplinire, daca stii cand sa te opresti vei ramane cu niste amintiri frumoase.

Am zis eu ca mereu unele raspunsuri vin prea tarziu, dar nimeni nu ma crede. Mi`aprind tigara si dau melodia la maxim. Avem atatea de trait, pacat ca n`avem mereu timpul si energia necesara sa facem asta. Uneori zicem doar pauza. Si totul se opreste si… e liniste. Pentru mine e zambet. Si caldura. E wow`ul din mine care`mi tine motoarele mergand tot timpul. Pentru ca eu traiesc momentul. Si stiu ca unele lucruri n`o sa fie niciodata cum vrem noi sa fie..

Breathe baby.. tomorrow`s near ..
Ea

De neinlocuit

Will you miss me if I’m gone?

E asa un gand pe care’l am in fundul mintii. M’am intrebat de multe ori. Si de cele mai multe ori raspunsul a fost simplu: nimeni nu e de neinlocuit.

Adevarul e ca pretul nostru e mic..sau platibil. Suntem inlocuiti asa de repede incat ne intrebam daca am avut vreodata vreo valoare cat de mica in sufletul oamenilor pentru care am dat tot. Uneori mai mult decat am fi vrut sa dam.

Am trait dezamagirea in atatea si atatea forme incat am zis mereu ca mai rau de atat nu se poate. Si bineinteles ca se poate. Nu exista limite.

Ma simt prea batrana pentru locurile astea. Mi se pare ca traiesc de 1000 de ani si parca nu se mai sfarseste. Devine o lupta parca fiecare gura de oxigen. Si am obosit. Sa lupt. Imi vine sa ma dau batuta..

Ea

[la ceas de seara ganduri negre..]

New post, New Year..

 

Imi plac intalnirile astea pe nepusa masa. Au un farmec al lor. Imi place sa vad oamenii care au o insemnatate pentru mine, dupa mult timp. Ii vezi schimbati, iti amintesti de lucruri care te`au fascinat de la inceput.

Ma gandeam sa scriu de cateva zile, dar n`am timp. Oricine stie, ca pentru a scrie, trebuie sa intri intr`o anumita stare. Si e greu cand suna telefonul la fiecare 5 minute sau ai cate o hartie care este mereu urgenta.

Am inceput anul altfel. Cred ca e primul Revelion pe care l`am sarbatorit muncind. N`am simtit nimic deosebit. Si totusi cand m`am trezit pe 1 ianuarie, am stiu ca asta trebuie sa fie anul meu. E ceva in aer. E ceva in mine care s`a trezit, e o pofta de viata care ma face sa fiu altfel. Evit de ceva timp, multe luni, contactele care ar avea legaturile cu sentimentele. Pentru ca am ajuns la saturatie, mi`am permis de prea multe ori sa le dau frau liber, ca in final sa raman dezamagita. Si atunci, le evit, le scot din calcul. Pentru ca sa fim sinceri, nicicand nu suntem mai vulnerabili decat cand ne pasa, iar „ne pasa” se transforma in „iubim”.

M`am transformat atat de tare in ultimele luni incat uneori ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc. Nu stiu daca vreau sa mai dau vina pe cineva, am luat lucrurile asa cum sunt. Nici macar nu stiu daca urasc pe cineva, pentru ca si asta ar insemna sentimente. Sunt pur si simplu emotionally unavailable.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

– Cand te`am cunoscut statai intr`un cartier de fite, un aparmant de doua ori cat ultimul, aveai soferi disponibili la orice ora si fascinai orice barbat. Acum stai intr`o garsoniera.

– Asta e unul din motivele pentru care noi nu mai avem nicio legatura. Cand te`am cunoscut aveai o masina modesta si locuiai intr`un apartament cu restul familiei. Si eu m`am purtat cu tine, cum de putine ori ti s`a mai intamplat. Eu continui sa fascinez oameni, dar am invatat sa ii fascinez pe cei discreti. Nu conteaza posesiunile mele materiale, am invatat sa le ascund si pe alea. Iar garsoniera asta este momentan locul in care vreau sa ma adapostesc. Si`mi place extraordinar de mult sa conduc masina aia mica si neinsemnata. Ma face sa ma simt protejata de singurul om care mi`a purtat de grija o viata. Tata.

Nu`mi plac oamenii superficiali. Tocmai de aia am foarte putini oameni in jurul meu care ma cunosc cu adevarat. Si`n ziua de azi, barbatii sunt ca niste femei proaste. Alearga dupa femeile cu bani, mai ceva ca fripturistele din cluburile de fite. Si atunci, neavand protectia altora, ma protejez singura cum stiu..

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Si as mai scrie multe.. dar mi s`a terminat timpul liber.. Uneori mi`e dor de blogul asta tare mult..

Finish line

Uneori ma sperie singuratatea asta. Ma zguduie cel mai mult cand ma pun in pat noaptea. Nu sunt singura pentru ca nu as avea pe cine sa am langa mine, ci pentru ca nu am gasit pe cineva pe care sa’l vreau langa mine.

Someone dind’t broke your heart..someone broke your trust..

Si dupa asa ceva nu stiu cand si daca’ti mai revii. Si atunci te ingropi in munca. Faci mai multi bani decat poti cheltui, n’ai timp nici sa’ti mai vezi familia sau prietenii. Se stie clar ca daca’ti merge extraordinar la munca, inseamna ca n’ai o viata privata..

Ma bucur ca trece Anul asta..a fost din multe puncte de vedere dezamagitor, dar pe de alta parte plin de experiente din care am avut multe de invatat.

Sper doar ca anul care vine sa fie cel putin epic, plin de realizari, dragoste si suflete calde!

Va pup cu briza’n par!

Ea

Thoughts

Ma uitam pe geam intrebandu’ma prin ce minune el statea langa mine. Cateva ore mai devreme imi spunea cat de dezamagit este de mine, iar cateva luni in urma imi spunea ca i’am inselat increderea. Si totusi era aici.

Continuam sa ma uit pe geam si sa simt briza rece cum imi invaluie corpul. Si prezenta lui facea toate amprentele sa se imprime mai tare pe corpul meu.

Ma uit la linia asta care pulseaza si’mi joaca prea multe ganduri prin minte. Cele mai multe sunt legate de cat de linistita ma simt de ceva timp. M’am intors in locul copilariei. Acolo unde mi’am lins mereu ranile, la mare. Are marea asta farmecul ei, de ma linisteste in orice stare.

De cand l’am pierdut pe tata, luna asta incepe trist. E momentul ala in care mi se face un dor enorm. De rasul lui, de discutiile la un pahar de whiskey sau de felul unic in care’mi facea cadouri…

Si tot ce vreau e sa’mi traiesc clipele. Sa le adun, sa le insirui frumos pe siragul amintirilor si sa nu fiu niciodata nevoita sa ma intorc la ce eram. Imi place de mine acum. Transformarea este benefica.

Ea

[cu gust de mare si briza’n par]

Despre W’ul meu

Sunt atat de obosita incat nu mai simt oboseala. Sunt pe pilot automat. Ceea ce bineinteles nu duce la nimic bun. Undeva printre mailuri, aprobari, organizari, telefoane si intalniri, mi’am facut putin timp sa mai scriu.

Putin timp inseamna la 6 dimineata cand ma bag in pat si’mi vine sa plang la ideea ca mai am de dormit doar 3. De cand cu job’ul asta constat ca daca reusesc sa dorm mai mult de 5 ore sunt cea mai odihnita persoana din lume. Ca de obicei, apreciem ceea ce avem cand nu mai e. Asa sunt eu cu odihna acum. O apreciez maxim.

Am constatat ieri alaltaieri de fapt, ca sunt persoane care inca ma mai fac oarescum sa tresar. Ceea ce e o minune. Tinand cont de ultimele luni din viata mea. In principiu nu ma mai misca nimic. Am devenit imuna la chestiile astea umane numite sentimente. De orice natura. Si totusi cand am vazut farurile alea..si masina lui..si numarul de la masina, ceva in mine a tresarit. Poate de frig. Sau poate din cauza amintirilor.. Cine stie?

Telefon. Trei litere. Hey . Hey e al lui. Pentru ca ca are si o melodie. Tot a lui. Care se numeste tot hey. Din orice pozitie melodia aia’mi aminteste de el. Tocmai de aia o si am in masina. Ca sa’mi amintesc. El e el. Ca asa’i place lui, dar asa’mi place mie mai mult. si lui ii plac replici precum „nu inca” sau „din umbra”. Si are farmecul lui. Probabil in alte conditii m’ar fi deranjat sa stie cineva prea multe despre mine. Dar..nu si acum.

Si imi imping de doua zile amintirile intr’un colt..si frec tare cu buretele sa sterg amprentele lui de pe mine iar..

Dar adevarul e ca amprentele lui pe mine arata prea bine..

He tastes like every dark thought I’ve ever had.

P.s. Waiting for „not yet”..and an answer