– Si acum vreau sa te fut, imi zice iesind din gura mea. Vreau sa simt ca esti doar a mea
Simt o nevoie disperata sa`l satisfac, sa ma las dominata de el. Intra in mine incet, plesnindu`ma peste fund, apoi iese.. ma mangaie, ma plesneste iar.. ma urca si ma coboara ca intr`un carusel sexual. Este tot ce mi`am dorit si mai mult. Ma face sa ma descopar. ma trage spre el si intra iar in mine, iar cand imi ordona, am un orgasm sfasaietor si ma prabusesc pe pat.
Ma ia in brate si ma saruta.
– Sotia mea frumoasa..
Am aflat ce se intampla dupa „happily ever after”. Bine, in varianta mea personala si foarte porno. Pentru ca acest „ever after” ni`l facem cat de „happily” vrem noi. Viata dupa ce spui „DA” nu se schimba. Nu`i mai mult decat o hartie. Relatia insa, depinde de noi cum o ducem mai departe. Noi ne`am descoperit pe parcursul anilor. Putini ce`i drept. Dar pentru un cuplu casatorit, probabil batem ceva recorduri.
Ne`am dat planurile unul celuilalt peste cap cand am aflat ca vom deveni parinti. Pentru mine, a fost un vis devenit realitate. Pentru el a fost un soc, si groaza de a avea o chestie plangacioasa in imediatata apropiere.. Si totusi am descoperit amandoi ca sarcina nu ne`a indepartat, ba din contra. Ne`a facut sa vrem si mai mult sa ne.. apropiem.
Sexul nostru pervers, a devenit si mai pervers. Pentru o femeie casatorita si insarcinata, recunosc, ca e o placere sa dorm alaturi de cureaua preferata din garderoba lui. Inca am pe fund urma lasata de ea.. ma excita teribil cand ma intind in pat si`i simt pielea pe pielea mea. Cand ii vad privirea perversa in timp ce se intinde dupa ea si`mi spune autoritar sa inchid ochii.
– N`ai voie sa`i deschizi. Ridica mainile sus, langa cap. Singurul sunet pe care ai voie sa`l scoti este sa gemi.
Si ma las purtata in voie de sunetul curelei care se intalneste cu pielea mea. Intunericul din camera devine si mai intunecat. Incep sa tremur. Sa`l vreau adanc in mine. Iar el ma chinuie mai tare. Ma duce in locuri din mine, in care nu stiam ca pot sa ajung. Si`l simt adanc in mine si cureaua lui pe pielea mea, iar.. si iar.. si vreau sa strig dar nu mai am cuvinte, tot ce vreau e sa ma topesc intr`un orgasm.
– Nu inca.. mai tine`l.. vreau sa`ti dai drumu` doar cand iti spun eu..
Iar eu vreau sa mor. Si sa invii. Si el ma penetreaza pana la epuizare, ma plesneste, ma adora, imi vorbeste, inca o curea si inca una.. si inca una. Si`l simt cum mai are putin si explodeaza in mine.. si`l implor sa ma lase sa am orgasmul meu binemeritat..
– Da`ti drumu` pentru mine… ACUM!
Ma prabusesc din infinitul in care m`a dus. Si nu vreau sa revin printre muritori.
Imi ador sotul. Ador tot ce face din mine si tot ce face pentru mine. Il ador pentru ca ma iubeste atat de mult incat sa`mi satisfaca toate dorintele. Sexuale si nu numai. Pentru ca ma lasa sa fiu curioasa si sa explorez. Pentru ca ma alinta, imi da curaj, pentru ca`mi spune in fiecare zi cat de frumoasa si sexy sunt, cu toate ca am o burtica imensa si cateva kg in plus pe coapse. Pentru ca ma fute in feluri in care nu credeam ca pot sa fiu fututa. Pentru ca nu ma lasa sa ma pierd. Pentru ca e al meu. Si doar al meu. Si`s a lui. In toate felurile posibile.
Chef.. zero. Zero barat. Trage`i o linie si deja l`ai punctat. E doar ideea. Ramasa acolo, dupa multe ganduri amestecate. Cu cafele si mult prea multe tigari. Multi ani adunati sub carapacea care incepe sa se uzeze. Liniste. Uneori. De cele mai multe ori agitatie. Un taifun. Da, a avut dreptate cine m`a numit taifun. Asta sunt. Un taifun cu un mic curcubeu care apare foarte rar.
Muzica veche. Trebuie si un film vechi. Multe treburi gospodaresti weekendul asta. Nu ca ar fi rau, dar cand te dezobisnuiesti iti vine oarecum peste mana. Dar ne revenim, asa incet.. incet.. cineva zicea ca am ganduri cenusii. Nu`s cenusii, dar nu`s nici albe si nici negre. Sunt mai adanci si mai profunde. Trecem etape, una dupa alta. Acumulam informatii, experienta, maturitate. Incercam sa ne depasim constant pentru ca este interesant sa te descoperi si sa descoperi. Orice. De la oameni, la emotii, la stari de spirit. Totul de modifica odata cu noi, pentru ca lumea inceteaza sa mai arate la fel. E ca si cum ai reciti o carte dupa 2 ani. Nu mai e la fel. Poate cuvintele sunt aceleasi, dar intelesul e cu totul altul.
A fost o duminica oarecum. Am fost eu si muzica din casti. Am iesit in parc si m`am plimbat de nebuna doua ore. Am zambit copiilor, am mangaiat catelusi. Am stat langa ghiol si am fumat admirand frumusetea parcului. Ma uitam la cei care treceau tinandu`se de mana pe acolo, de la batranei albiti la tineri sarutandu`se la fiecare pas. Toti cu povestea lor. Toti lasand o urma in parc. Imi aduceam aminte de vremurile din liceu cand chiuleam si mergeam in parc.. de momentele in care m`am plimbat si eu cu un el pe acolo. De anii copilariei cand mergeam cu mama acolo.. de atatia si atatia ani trecuti peste parcul ala.. Am mers pe acelasi pod pe care`l stiu de o viata si m`a bufnit rasul amintindu`mi ce grandios il vedeam cand eram mica.
Mi`e dor de copilarie. de leaganele vechi si uzate, de toboganul imens, de tot ceea ce era atunci. Dar m`am bucurat de ceea ce am vazut acum. De copilasii fericiti care alergau in voie, de indragostitii care mergeau cu cineva de mana, de senzatia ca lumea e a lor. M`am hranit cu aer proaspat si a fost placut. Mi`am amintit atatea si am retrait multe in cele doua ore de plimbare.
Am simtit mirosul iernii si…mi`as fi dorit sa`l simt pe al verii, pe care as vrea sa o simt mai repede. Am ajuns acasa si m`am lungit pe canapea cu o carte`n mana. Mi`am facut dupa amiaza absolut superba.. si m`am lasat cuprinsa de o dulce melancolie. Si stiu ca ma simte, parca are radar.. dar totusi nu`mi suna telefonul.. cred ca azi nu functioneaza butonul meu special.
Iar acasa.. si m`au apucat gandurile. Pauza.. nu mi`au placut niciodata pauzele. Era o vreme cand le ceream eu. Si aia a fost o perioada foarte aiurea. De obicei cand ceri pauza te simti prea plin, sufocat, stresat, nesigur, nedumerit.. Pauzele. Pauzele adolescentei. Poate ca avea dreptate o prietena care spunea ca de unele emotii trebuie sa te bucuri cat tin, daca incerci sa le prelungesti vei ramane cu un gust amar si o senzatie de neimplinire, daca stii cand sa te opresti vei ramane cu niste amintiri frumoase.
Am zis eu ca mereu unele raspunsuri vin prea tarziu, dar nimeni nu ma crede. Mi`aprind tigara si dau melodia la maxim. Avem atatea de trait, pacat ca n`avem mereu timpul si energia necesara sa facem asta. Uneori zicem doar pauza. Si totul se opreste si… e liniste. Pentru mine e zambet. Si caldura. E wow`ul din mine care`mi tine motoarele mergand tot timpul. Pentru ca eu traiesc momentul. Si stiu ca unele lucruri n`o sa fie niciodata cum vrem noi sa fie..
1 dupa amiaza. Multe apeluri ratate. Multe mesaje. Dintre toate 2 importante.
– Cine face cafeaua?
– Eu..
Ma ridic inca ametita si`mi caut drumul spre bucatarie. Caut ibricul. Intr`o casa de barbat care e intr`o relatie cu o femeie care nu sunt eu, ibricul se gaseste in chiuveta, alaturi de alte vase nespalate. Spal. Pun apa la fiert. O sun
– Am crezut ca faci greva trezitului. Cum poti sa dormi pana la ora asta domnisoara mie-nu-mi-place-sa-dorm-pana-tarziu.
– Asa e cand te culci tarziu…
– Ah esti la el..
– Da.
– Fa`i cafeaua buna. Si rade.
Inchid telefonul si termin cafeaua. Chinuita. De ciupituri si alergaturi prin bucatarie. Imi iau cana si ma asez comfortabil in canapeaua rece din sufragerie. Acolo e totul rece. Si mie nu`mi place frigul, cum nu`mi place nici caldura.
Are barbatul asta niste momente in care`mi pune niste melodii, cum e cea de mai sus, care ma fac sa mi se intipareasca in minte momente. Momentele mele furate. Primavara mea.. perioada din an in care imi amintesc de culori si viata. De verdele meu.
Discutam cateva ore mai tarziu cu ea. Despre ..teorii
– Pentru o femeie care a petrecut o seara cu barbatul .. ale carui amprente le poarta, ai un zambet care nu stiu daca e trist sau fericit.
– Stii cum e… intalnesti persoana care are tot ce vrei, care te face sa te simti tu si in preajma caruia poti sa fii tu. Stii ca i`ai ierta multe, stii ca viata ar fi o aventura continua plina de amalgam de sentimente de la dezamagire la pura fericire. Ca intr`un carusel. Si mie`mi place in carusel. Si totusi ceva in tine stie ca n`o sa fie ceea ce ar putea sa fie. Si nici macar nu stii de ce. Sa nu ma intelegi gresit. Daca n`as avea nici momentele astea cu el, probabil in timp as uita cine sunt si as deveni.. masca pe care o port. Daca m`ai intreba intre deloc si ceea ce am uneori. As alege oricand uneori.
– Eu ma intreb daca o sa gasesti vreodata pe cineva care sa tina pasul cu furtuna din interiorul tau..
Am ras si mi`am aprins o tigara. Si pentru prima oara in foarte multi ani, mi`as fi dorit sa fie ceva foarte tare in locul tigarii mentolate.
Cu o seara in urma..
– Ce pot sa fac cand am inima franta? ma intreaba ea
– Ai voie sa faci orice o seara. Sa fumezi, sa plangi, sa faci sex, sa bei, orice te face sa te simti mai bine. Atat. O seara. Apoi te duci si dormi. Te trezesti a doua zi si uiti tot. Te gandesti ca ai motive sa o iei de la capat. Si nu`ti mai dai voie niciodata sa te gandesti la ce ar putea sa fie..
– Vezi asa ii zic si eu ei.. ca merita sa`si gaseasca pe cineva care o respecta si o iubeste si sa o faca fericita. ii spune el, uitandu`se la mine.
As fi vrut sa ii explic ca e aproape imposibil sa mai gasesc asa ceva. Si ca oricum niciunul nu va putea sa nasca si sa stinga cu atata usurinta furtuni in mine cum face el.
Fumez, scriu si`mi arunc ochii pe geam sa vad marea. E la fel de frig in casa mea ca`n a lui. Cred ca m`am obisnuit cu gheata din mainile si picioarele mele. Si am deschis geamurile larg sa`mi intre mirosul de primavara in casa. Pentru ca primavara mea si`a lasat amprentele adanc in mine.
Cafea.. Tigari. Nu le mai numar. Sunt prea multe din moment ce gatul imi arde si mi`e greu sa mai vorbesc. Am ajuns la concluzia ca nu scriu niciodata cand sunt fericita. Pentru ca nu am ce. Ar fi un post simplu. Sunt fericita.
Cand sunt trista, ei bine, atunci degetele alearga pe tastatura cu o repeziciune uimitoare, de parca ar fi constiente de toata durerea din mine si ar vrea sa o scrie mai repede. Poate asa o scot din sufletul meu.
Le dau dreptate celor care spun ca oamenii sunt schimbatori. Da, ne schimbam dorintele cu usurinta. Azi iubim un om si suntem capabili sa`i dam orice, chiar si ceea ce nu avem, pentru ca in ziua urmatoare sa ne stergem cu buretele trecutul cu el.
Povestile de dragoste cele mai fascinante sunt cele impregnate de suferinta. Sunt cele in care predomina durerea, de parca am fi sado masochisti pana`n strafunduri. Ne dorim cu ardoare o dragoste care sa ne faca sa zburam, fara sa stim ca aceeasi dragoste va da cu noi de pamant in secunda urmatoare. Dragostea te consuma, iti ia toata umanitatea din tine, iti mananca sufletul, iti macina inima, te face sa nu te mai recunosti. Faci lucruri si gesturi de care nu stiai ca esti capabil, te pui pe tine pe o tava de argint decorata cu sentimentele tale si o dai cu ochii plini de speranta celuilalt, asteptand sa faca la fel.
Dar nu primim aceleasi lucruri inapoi, pentru ca suntem diferiti. Crescuti in moduri diferite, cu valori diferinte. Ce e important pentru mine, nu este pentru tine si viceversa. Si atunci intervin probleme. Totul este perfect cat timp stati ascunsi intre patru pereti. In schimb, cand te decizi sa`ti iei dragostea de mana si sa iesi in lume, fii sigur ca ceilalti vor incepe sa ciuguleasca din ea.
Natura umana e complexa, ciudata. Asteptarile pe care le ai de la celalalt sunt reteta perfecta pentru dezastru. Dar cum sa nu ai asteptari cand tu dai totul? Dar totul este relativ. Pentru ca celalalt vrea mai mult. Si asa, pornesti pe drum cu un singur sens. Incepi sa te lasi pe tine, pentru a`l face pe celalalt fericit, uitand ca relatia in care trebuie sa investesti constant este cea cu tine. Uiti de prieteni, de familia ta, ca sa`i arati cat il iubesti, concentrandu`te pe prietenii si familia lui.
Relatiile sunt dificile in general, dar cea mai dificila relatie este cu un om egoist, o eterna victima a vietii care se va razbuna pe tine pentru fiecare problema pe care o are, care va uita ca esti om si ca meriti respect si apreciere, care va uita ca ai un suflet ca a lui.. Si este si mai dureros cand descoperi intr`o seara ca zice cuvintele pe care ti le doreai atat de mult sa le auzi unei alte persoane.
Si ce faci? Iti acorzi o saptamana. Atat.Nicio zi in plus. O saptamana in care sa`ti plangi toata durerea din tine. Plangi. Dimineata, la pranz si seara, si uneori si intre mese putin. Plangi pe strada, in casa, cu prietenii, unde`ti vine, cand iti vine. Si vorbesti, nu taci, n`o tii in tine. O dai afara. Pe toata. Si te trezesti intr`o dimineata, te uiti in oglinda la epava care esti, iti dai doua dupa ceafa si te ridici. Iti aduci aminte de tine si incepi sa te recladesti.
Cand ai cazut, nu ai unde sa te duci mai jos, nu ai decat o singura directie, sus. Si renasti. Iti sugrumi suferinta si iti incinerezi durerile, iar din cenusa lor, ca o pasare pheonix renasti. E bine sa ai cicatrici pe suflet. Ele iti amintesc de cate ori ai cazut si te`ai ridicat. Iti amintesc ca esti puternic. Ca poti. Trebuie sa fii constient de cat de important esti TU.
Unul din motivele pentru care n`am rezistat prea mult in Bucuresti a fost dorul de mare. Iubesc marea in orice anotimp, in orice moment. Este terapeutica. Are un ceva care te face s`o iubesti, s`o doresti si sa n`o uiti niciodata.
Cei care ajung sa ma cunoasca indeajuns de bine stiu faptul ca oricand sunt suparata ma duc sa stau pe plaja. Asa m`a gasit atunci. Bucatele pe plaja. Fumand, cred ca plangand. Fara suspine. Si era abia inceputul verii. S`a asezat langa mine pe nisip si m`a luat de mana. Avantajul faptului ca un barbat te cunoaste atat de bine este ala ca sa stie cand sa taca si cand sa fie langa tine.
Era noapte de mult cand i`am zis sa plecam de acolo. Oriunde, dar undeva sa nu stiu de nimeni. Asa ca am plecat pentru cateva zile din oras. M`a dus undeva unde am putut sa`mi ling linistita ranile. Am stat in pat, am baut o tona de ceaiuri fortata, ne`am plimbat linistiti pe strazi in liniste si am avut ocazia sa`mi pun ordine in ganduri.
N`a fost niciodata vorba de faptul ca sunt dependenta de barbatii din viata mea. Dar mi`am dorit intotdeauna sa am pe cineva alaturi, cineva care sa ma aleaga pe mine inaintea oricui. Cineva care, daca ar fi nevoit, sa renunte la tot pentru mine, pentru ca eu stiu ca as putea sa fac asta pentru barbatul pe care`l iubesc.
Au fost mereu in viata mea destui barbati, dar n`am avut niciodata „de unde alege”. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu toti s`au speriat. De independenta mea, de puterea de a depasi momentele, de privirea care, dupa cate am inteles ii face sa se piarda. Dar toate astea ma definesc. Si atunci ? Ma schimb pe mine, doar ca sa nu fiu singura? Viata m`a facut sa devin asa. Si fara astea, cred ca as fi fost de mult prabusita sub greutati.
Asadar, daca iese din discutie faptul ca eu m`as putea schimba, oare chiar exista cineva acolo care ar rezista langa mine?
Vara asta a fost o parada de barbati, fiecare cu destule calitati ca sa ma faca sa ma gandesc la mai mult, dar cu prea multa nesiguranta ca sa aibe cum sa stea pe langa mine destul. Si el. Nelipsit din viata mea, dar o certitudine a faptului ca impreuna, ne`am distruge reciproc.
Si acum vine optimismul specific. Asta sunt si daca vara asta m`a invatat ceva, este ca n`am sa accept mai putin decat merit, n`am sa las pe cineva sa ma schimbe doar pentru ca sunt altfel decat celelalte. Pentru ca rad zgomotos in public, sau pentru ca spun unui om direct ce am de zis, sau pentru ca stiu ca daca ma uit in ochii cuiva incepe sa se fastaceasca. Asa sunt. Si daca exista totusi exista un cineva potrivit pentru mine, atunci.. il rog sa apara mai repede.
A venit toamna, odata cu ea apar toti inapoi in viata mea. Si totusi..daca cineva ar intelege ca tot ce`mi trebuie e doar unul. Si bun. Atat.
E ciudat sa ma apuc iar sa scriu dupaa atata absenta. Imi adun cu greu cuvintele si ma straduiesc sa le insir aici..mi`am dorit toata vara sa am timpul si dispozitia necesara sa scriu, dar imi lipseau ori una, ori cealalta. N`as putea sa scriu intr`un singur post povestea verii mele, decat daca m`as rezuma la o un cuvant fara detalii:neasteptata!
Am ras mereu de oamenii care`si doreau lucruri , pe care cand le obtineau nu le apreciaza. Motiv pentru care am invatat in timp sa nu tanjesc dupa lucruri sau oamenii. Cu cat tanjesti mai mult dupa ceva, cu atat iti va fi greu sa obtii, inceteaza sa mai tanjesti si lucrurile se vor intoarce in favoarea ta. Asa ca am incetat sa`mi mai doresc un anume barbat. Atunci au aparut in viata mea multi. hahaha. Nu’s o „men eater” asa ca pe multi dintre ei i`am refuzat politicos, sau cel putin asa am intentionat, motiv pentru care mi`am atras cateva epitete si comparatii. Neinteresant. Insa..
Ca sa spun povestea asta trebuie sa ma intorc putin in timp.. cam la povestea cu eu care nu mai avea drept de decizii. Ultima data cand ne vazuseram eram in apartamentul meu si el batea disperat in usa de cateva ore. Ne`am luat „adio”, „la revedere” sau ceva asemanator pe vremea in care ma lasasem de fumat, eram zen si eram constianta de faptul ca apropierea noastra ma distrugea incet, atat de mult pe cat ma facea si fericita. Dar viata e ciudata.. N`am vorbit si nici nu ne`am vazut in lunile ce au urmat. Luni care mi`au lasat riduri atanci pe fata, cateva multe nopti nedormite, griji si suferinte destule si lacrimi innodate in barbie. As fi vrut si as fi dat multe in perioada aia sa rezolv lucrurile doar batand din palme, dar in general in viata, trebuie sa te zbati mult ca sa reusesti ceva, sa ai ambitie si sa nu te abati nici macar un milimetru de la ceea ce stii ca e bine. Si exact asta am facut si multumesc lui Dumnezeu lucrurile sunt aproape de a se rezolva. Ei, in perioada asta in viata mea a aparut, sa`i zicem R. In general nu m`am ferit sa vorbesc despre probleme care au aparut in ultimul an in familia noastra micsorata dupa plecarea tatei dintre noi, pentru ca nu eu le`am creat si pentru ca oameni care au inteles mi`au demonstrat ca isi merita locul in viata mea. R. este genul de om care te atrage spre el asa cum esti atras de orice lucru care stii ca`ti face rau. Dar ma atragea intr`un fel in care n`am crezut ca o sa ma atraga cineva. Cu atat mai mult cu cat era interzis. Mai interzis decat sexul in public, profanarile si orice alt lucru extrem de interzis care va vine in minte. Era interzis pentru ca facea parte din viata unei ei. Si ca in orice poveste extrem de foarte interesanta, nu mai trebuie sa zic mai departe pentru ca ati inteles. N`am sa plictisesc pe nimeni cu detalii nesemnificative. am sa trec la esential. Si numai amintirea zilelor alora ma face sa respir greu si sa trag mai satios din tigare.
Am iesit intr`o seara sa sarbatorim noul post pe care`l ocup in cadrul uneia dintre cele mai mari si profitabile firme din oras. La cafea, asfintit, am depanat amintiri si am vorbit nimicuri. Si totusi era ceva ce crestea intre noi. Si`l vedeam cum trage din tigare si tot ce puteam sa mai gandesc in momentul ala era ca imi doream sa stiu ce gust au buzele lui. Mari, carnoase. Genul de buze care ma fac sa am fantezii ore`n sir. M`a lasat acasa si inainte sa cobor, am stiut ca gandim aceleasi lucruri dar amandoi ne temeam de consecinte.. si am plecat. Trei grele ore mai tarziu m`am trezit tastand urmatoarele cuvinte intr`un mesaj. „cand ai timp mai tarziu, vino pe la mine, vreau sa incerc ceva”. Nu stiu cat timp mai tarziu, care mi s`a parut o eternitate, era jos. Sprijinit de masina, fumand nepasator. N`am zis nimic. Am zambit si m`am apropiat de el, fara sa`i las timp de reactie. Si l`am sarutat. Dar n`a fost un sarut timid, la locul lui. A fost un sarut pasional, care te lasa mut si incapabil sa te misti, a fost genul de sarut care mie mi`a inmuiat picioarele si m`a facut sa uit unde sunt. Imi amintesc ca la un moment dat eram intr`o pozitie extrem de indecenta pe portiera lui, presata de corpul lui, cand am inceput sa auzim claxnoane care ne avertizau ca am blocat trafficul. Asa ca ne`am urcat in masina si am plecat, nu inainte de..
– Esti sigura?
– Da..
– Dar stii ca nu stiu ce vreau si tot ce`mi doresc e sa traiesc vara asta din plin.
– Stiu, dar acum nu conteaza nimic.
– Nu vreau sa te ranesc..
– Eu vreau doar sa simt fluturasi in stomac.
Si noaptea aia.. a fost, epica. Amazing. Awesome. Aia si urmatoarele care au urmat, m`au facut sa`l urc pe R. in top 5 cele mai pasionale nopti din viata mea, undeva foarte aproape de locul 1. N`am crezut ca doi oameni se pot completa in felul asta, doar avand o relatie sexuala, dar nici nu`mi mai trebuiau vorbe, pentru ca stiam unde ne situam.
Si stiam ca sfarsitul era inevitabil. Pentru ca eu in ochii lui eram o femeie care ar fi putut sa`l inrobeasca sentimental si lui ii era frica sa se indragosteasca. Dar eu am facut cea mai mare greseala.. undeva.. pe drum. S`au prabusit zidurile pe care le construisem atent in jurul meu. Ultima seara pe care am petrecut`o impreuna mi`e inca imprimata`n memorie. Mi`amintesc si acum cum mi`a luat fata`n maini si m`a sarutat inainte sa plecam spre casa. Era genul de sarut care prevestea sfarsitul si l`am ignorat cu desavarsire.
Cred ca cel mai rau sunt relatiile, indiferent ce fel de relatii sunt ele, care n`au parte de un sfarsit. Pentru ca eu.. noi.. n`am avut parte de un sfarsit. Nu am zis niciunul bine, ok. e prea mult. ne oprim. luam o pauza. nu ne mai vedem. du`te dracu`. sau orice ar putea sa semene a sfarsit. Pur si simplu.. ne`am dizolvat. El a disparut speriat, iar eu si mai speriata, am incetat sa`l mai astept. Nu stiu daca regret faptul ca eu am inceput ceva ce stiam ca nu va avea finalitate, sau daca am sperat sa`si dea seama ca ne`ar fi bine impreuna. Nu stiu ce a fost in mintea mea. Dar ce stiu este ca la vreo doua saptamni dupa ce a disparut din viata mea, m`am trezit intr`o seara formand numarul pe care n`as avea cum sa`l uit vreodata..
– Hei..
– Ti`ai schimbat numarul.
– Sa zicem.
– Nu te`am cautat. Cand te`am vazut plangand asa in seara aia, am vrut sa ma topesc in tocul usii si sa dispar. Nu cred ca te`am inteles vreodata sau nu cred ca am inteles ce ai simtit tu..
– Nu de asta te`am sunat. Vreau sa ma faci bine. Sunt bucatele si nu ma pot .. nu.. vreau sa ma faci bine!!
Liniste
– De unde te iau?
– Sunt pe plaja.
Nu trebuia sa ii dau detalii. Era singurul loc in care stia ca as fi fost daca eram facuta bucatele. Si a venit..
Soare, cafea, uneori cafea pe o terasa cu presa printre degete, tigarea. Nu`s prea multe motive de zambete, dar zambesc. telefonul are o treaba sa sune, dar sunt asa de feng sui, incat raspund doar daca`mi place ce scrie pe ecran. Uneori facebook, uneori citesc bloguri. Nu fac prea multe, nu`s nici fericita, nici suparata. Mi`as dori cateva lucruri, dar nu`s urgente, asa ca ma multumesc cu ce am acum.
Nu ma mai stresez cu oamenii care ma sacaie, cred ca daca`i ignor destul de mult, vor disparea inapoi in lumile lor pline de nemultumire. Am constatat ca nici greu de multumit nu sunt. Am descoperit multa muzica buna si ma delectez cu ea in fiecare zi.
Nu`s multe de scris si tocmai de aia nu scriu. Dar citesc. Asa, de curiozitate sa vad cum e viata altora. Astept finalul fericit cu muuuulta rabdare, pentru ca oricum altceva n`am de facut.
Si ma bucur de primavara asta care s`a lasat mult asteptata!
Ma intrebam zilele trecute au disparut printii pe cai albi pentru ca au disparut printesele? Sau e invers? Cand ne`am decis sa renuntam la basme si sa alergam dupa lucruri neimportante? Cand am inlocuit lungile scrisori de dragoste cu emailuri impersonale si seci? Unde sunt emotiile primelor intalniri si anticipatia primului sarut? Care mai sunt valorile dupa care se ghideaza mai tanara generatie daca la 14-16 ani se drogheaza pentru ca „le`au facut pe toate si au nevoie de ceva nou”?
Avem nevoie sa credem in ceva permanent pentru ca altfel ne vom pierde in haosul asta de lume insipida, inodora si total debusolata. Avem nevoie de valori puternice care sa ne ghideze de`a lungul vietii, avem nevoie de lucruri frumoase care sa ne bucure sufletul si sa ne faca sa ne amintim mereu pentru ce continuam, pentru ce luptam..
Castigam si pierdem cate ceva pe parcusul vietii. Ne lovim de lucruri noi, rele, frumoase, avem experinte diverse pentru ca prin intermediul lor invatam, evoluam. Trebuie sa invatam sa fim optimisti, sa zambim, sa incercam sa vedem mereu partea buna a lucrurilor. E esential sa ne pastram tot timpul vie partea aia din noi care ne spune instictiv ce e bine si ce e rau. Si nu e nimic in neregula in a avea emotii. A simti. A avea sentimente.. a iubi.. nu ne face vulnerabili, ne face deschisi si ne permite sa interactionam cu oamenii la alt nivel.
Trece timpul. Repede. Uneori parca nici nu`l mai simtit. Trec zilele cu repeziciune. Azi e joi, maine e miercuri iar si una dupa alta se duc. N`am avut in general probleme cu timpul, n`am regretat trecerea lui. Am incercat sa invat din greseli, sa nu le mai repet, sa accept orice aduce timpul. Dar ma uit in spate la ultimul an care a trecut si nu pot sa nu`l compar cu un rollercoaster, in parte datorita senzatiei de gol in stomac pe care ti`o da, pe de alta parte datorita suisurilor si coborasurilor rapide. Anul trecut in preajma pastelui ma luptam cu durerea lasata de disparitia prematura din viata mea a tatalui meu. Anul asta ma gasesc departe de tot ce insemna „acasa” pentru mine, fizic si sufleteste. Am redefinit „acasa”. Mi`am dat seama ca „acasa e acolo unde ti`e inima” si ca o casa, nu e un camin. S`au schimbat atatea intr`un an de zile incat nu`mi vine sa cred. M`am schimbat si eu, fara sa vreau, in tot amalgamul asta de evenimente. Imi place sa cred ca am devenit mai buna. Am devenit , fara sa vreau mama, tata, cea mai buna prietena pentru un suflet chinuit. Ca al meu. Ne tinem de mana si mergem mai departe. Avem alaturi de noi un om minunat din toate punctele de vedere. Fara de care speranta, visele si tot ce e mai bun in noi s`ar fi pierdut cu certitudine.
Nu`s multi oameni care sa`ti deschida usa casei si sa te faca sa te simti de parca orice problema , oricat de mare, se va rezolva cu certitudine daca ai credinta si mergi mai departe. Asta e rolul mamei, dar a mea a picat de mult testul mamei.. Nu`s multi oameni care sa imparta cu tine tot, de la haine pana la zambete. Si pentru femeia asta speciala am toata dragostea si recunostinta mea. Imi doresc doar sa pot sa ii rasplatesc bunatatea intr`o zi. E definitia a tot ceea ce insumeaza bunatatea, credinta, mirosul de „acasa”, caldura, speranta si urmarul pe care sa plangi cand viata`ti da suturi in fund. E persoana care`ti zambeste dimineata, care`ti face ceai cand te doare burta, care te alina cand ai ochii tristi, care te face sa razi cand mai ai putin si vrei sa plangi, care te impinge de la spate cu putere si`ti zice ca esti bine si trebuie sa crezi asta. E o mama in adevaratul sens al cuvantului. E mama pe care n`am avut`o niciodata.
Vine Pastele , dar eu nu simt nicio sarbatoare. Si mi`as dori. Enorm. Sa treaca perioada asta grea si sa intram intr`o normalitate. Sa treaca tot ce doare si sa putem zambi din tot sufletul. Am credinta si speranta ca totul va fi bine in final. Stiu ca nimic nu vine pe gratis si pentru fericire trebuie sa lupti, ori altfel toata lumea ar zambi constant.
Va urez tot ce e mai bun si sa nu va pierdeti speranta niciodata!
Ea
[You just have to wish it hard enough.. it will happen eventually]
Melodie`n miez de noapte. Acorduri ciudate. Ganduri invalmasite. Fum de tigare. Si doar ma lasasem. Dar.. vremurile grele cer artilerie grea. Mi`e viata zbuciumata si visele trebuiesc refacute. Nu m`am incadrat niciodata in tipare, pentru ca dupa parerea mea au fost prost facute. Regulile sunt pentru a fi incalcate. Dar asta e unul din momentele in care tanjesc dupa stabilitate si de o pauza de la probleme.
Astea vin mereu buluc si niciodata singure. Si vin atunci cand ma astept mai putin. Mi`era aiurea inainte, acum mi`e greu. Nu disper, ca doar optimismul si zambetul de pe fata mi`au fost prieteni o viata intreaga. Dar mi`e un dor de tata teribil. A trecut fix un an azi. Inca nu m`am umflat de plans. Dar dorul asta.. mai ales acum. Daca ar fi fost aici, ar fi stiu exact ce`mi trebuie. Un pahar de whisky si o portie buna de ras.
Trec anii.. clipele devin amintiri. Oamenii se perinda prin vietile noastre fara sa se mai intrebe ce lasa si ce iau din noi. Ne desprind in bucatele de care se descotoresesc cand ies pe usa. Uitam sa ne amintim.. sau refuzam. Ne mintim constant ca asa e acum, astea`s vremurile. Nu mai e timp pentru politete si buna vointa. Nu mai e timp pentru nimic. Nici de sex. Ce sa mai zic de dragoste? Ce sa mai zic de timp pentru a cunoaste oamenii din fata noastra. Traim fara sa simtim viata. Si viata trece. Te trezesti intr`o zi si tragi linie. Ce ramane dupa ea? Cine mai stie? Cui ii mai pasa?
Stiu ca problemele trec. Si mai stiu ca si solutiile apar si`s mereu la indemana daca stii cum sa le gasesti. Dar s`au adunat multe. As vrea sa pun pauza si sa`mi iau o vacanta. Sa fug putin undeva departe. Pana atunci insa, raman aici sa ma ocup de viata mea si a altora. Un umar de plans, o vorba buna, un zambet, o incurajare. Eu stiu ca asa se face viata mai buna. Pe principiul daca poti sa faci bine, fa`l, daca nu, macar nu face rau.
Sa vina vremurile alea bune.. si zambetul real pe buze.. si lacrimile de mult uscate. Sa vina, ca eu sunt tot aici, n`am plecat. Nici dorinte nu mai am de cerut.. am doar vise de refacut.
Ea
P.S. revin cu acelasi sfat „Viata se modifica in fel si chip, uneori inimaginabila, asa ca bucurati`va sincer de tot ce aveti acum!”
The Story of my life.. 