Devreme sau tarziu?

Dance me..

Decadenta. Dulcea decadenta..

Nu stiu niciodata daca e noaptea tarziu sau dimineata devreme. Notiuni incerte. Telefoanele baraie neobosite. Cateva numere pe care nu le cunosc, cateva apeluri cu numar necunoscut si totusi insista. Pe fundal canta melodia si eu visez cu ochii deschisi. Intr`un final aud bubuituri in usa. Insistent. 2 dimineata. Prea tarziu? Prea devreme? Prea ceva. Bubuielile insista. Asta inseamna ca trebuie sa gasesc cumva puterea sa ma intorc la realitate, sa`mi dezlipesc picioarele de pe perete si sa ma duc sa vad cine e. Si mai ales de ce insista. Telefoanele baraie. Usa mea de la intrare geme de suparare. Oare e incuiata?

2 si 10. Iar bate la usa. Offf si telefoanele astea tot mai baraie. Oare de unde mai au baterie. Ar trebui sa raspund. ori la usa ori la telefoane. Ma hotarasc sa ma duc la usa. Era cel mai deranjant zgomot.

2 si 11, 12, 13 ceva minute. Deschid usa. In fata mea el. Ravasit. Neras. Sexy. Dar neras. Si obosit. Cred ca are legatura cu faptul ca de cateva zile nu raspund la telefon. Si ca pana atunci avusesem musafiri si nu putuse sa se infiinteze la usa. Barbatii. Ma uit nedumerita la el. Ca si cum il intrebam fara vorbe de ce m`a deranjat din visul meu cu ochii deschisi. Liniste. E putin frig dat fiind faptul ca eu sunt intr`o camasa barbateasca si atat in usa de la intrare. Mai stam mult aici sau facem ceva? Liniste. Eu nu intreb, el nu raspunde. Ridic din umeri. Ma intorc si ma duc inapoi in pat. Sa faca ce vrea!

Imi place CD`ul pe care`l ascult. E plin de melodii sugestive. El in usa dormitorului meu. Cred ca e nedormit de ceva timp. Pacat. E asa de sexy cand e sigur pe el.

– Nu stiu ce vreau! si se rezeama de tocul usii. Isi aprinde tacticos tigarea. Nu pot sa neg ca e groaznic de sexy cand face asta.

– Stiu. Eu in schimb stiu ce vreau. Pacat ca am dat peste altul ca tine. Nici el nu stie ce vrea. Sper sa nu fie acelasi deznodamant.

– Tu dai sentinte..

– Eu am rabdare. Pana nu mai am. Eu pot, pana sec. Eu vreau pana doare. Toti avem limite. Am renuntat la tot. Am recladit. Am schimbat schimbarile. Am rescris. Am facut nefacutul. Pana cand n`a mai fost nimic de facut. Ce nu stiu e ce sa fac cu sentimentele. Pot sa le reciclez?

– Cum o sa traiesc fara tine?

– Nu mor. Doar .. doar.

Liniste. Ciudat. E un moment aiurea si eu nu pot sa ma gandesc la faptul ca ma bucur ca m`am lasat de fumat. De fapt in strafundurile mele cineva urla si se da cu capul de tablia de la pat. Dar cineva ala nu mai are drept de veto. Isi termina tigarea. Se uita lung la mine. Si eu la el. Daca n`as fi in starea asta de imposibilitate de orice probabil as plange cu suspine si cu lacrimi care mi se innoada in barbie. Vine langa mine in pat, ma ia in brate. Imi pun capul pe pieptul lui.

– Ai fost un prieten bun.. dar avem vieti separate.

– O sa te astept toata viata. Chiar daca stiu ca n`ai sa mai vii.

Si am adormit. Nu stiu ce am visat. Nu stiu ce s`a intamplat. Cand m`am trezit eram singura in pat. Doar mirosul de tutun din camera imi amintea de ce se intamplase. Si am inceput sa plang. Cu suspine. Si lacrimi care se innodau in barbie. Nu e usor sa renunti la cineva, oricat de bravi am fi, sau oricat ne`am minti ca este pentru binele amandurora. O despartire tot o despartire ramane.