Despre vara I


Press play before you start..

E ciudat sa ma apuc iar sa scriu dupaa atata absenta. Imi adun cu greu cuvintele si ma straduiesc sa le insir aici..mi`am dorit toata vara sa am timpul si dispozitia necesara sa scriu, dar imi lipseau ori una, ori cealalta. N`as putea sa scriu intr`un singur post povestea verii mele, decat daca m`as rezuma la o un cuvant fara detalii:neasteptata!

Am ras mereu de oamenii care`si doreau lucruri , pe care cand le obtineau nu le apreciaza. Motiv pentru care am invatat in timp sa nu tanjesc dupa lucruri sau oamenii. Cu cat tanjesti mai mult dupa ceva, cu atat iti va fi greu sa obtii, inceteaza sa mai tanjesti si lucrurile se vor intoarce in favoarea ta. Asa ca am incetat sa`mi mai doresc un anume barbat. Atunci au aparut in viata mea multi. hahaha. Nu’s o „men eater” asa ca pe multi dintre ei i`am refuzat politicos, sau cel putin asa am intentionat, motiv pentru care mi`am atras cateva epitete si comparatii. Neinteresant. Insa..

Ca sa spun povestea asta trebuie sa ma intorc putin in timp.. cam la povestea cu eu care nu mai avea drept de decizii. Ultima data cand ne vazuseram eram in apartamentul meu si el batea disperat in usa de cateva ore. Ne`am luat „adio”, „la revedere” sau ceva asemanator pe vremea in care ma lasasem de fumat, eram zen si eram constianta de faptul ca apropierea noastra ma distrugea incet, atat de mult pe cat ma facea si fericita. Dar viata e ciudata.. N`am vorbit si nici nu ne`am vazut in lunile ce au urmat. Luni care mi`au lasat riduri atanci pe fata, cateva multe nopti nedormite, griji si suferinte destule si lacrimi innodate in barbie. As fi vrut si as fi dat multe in perioada aia sa rezolv lucrurile doar batand din palme, dar in general in viata, trebuie sa te zbati mult ca sa reusesti ceva, sa ai ambitie si sa nu te abati nici macar un milimetru de la ceea ce stii ca e bine. Si exact asta am facut si multumesc lui Dumnezeu lucrurile sunt aproape de a se rezolva. Ei, in perioada asta in viata mea a aparut, sa`i zicem R. In general nu m`am ferit sa vorbesc despre probleme care au aparut in ultimul an in familia noastra micsorata dupa plecarea tatei dintre noi, pentru ca nu eu le`am creat si pentru ca oameni care au inteles mi`au demonstrat ca isi merita locul in viata mea. R. este genul de om care te atrage spre el asa cum esti atras de orice lucru care stii ca`ti face rau. Dar ma atragea intr`un fel in care n`am crezut ca o sa ma atraga cineva. Cu atat mai mult cu cat era interzis. Mai interzis decat sexul in public, profanarile si orice alt lucru extrem de interzis care va vine in minte. Era interzis pentru ca facea parte din viata unei ei. Si ca in orice poveste extrem de foarte interesanta, nu mai trebuie sa zic mai departe pentru ca ati inteles. N`am sa plictisesc pe nimeni cu detalii nesemnificative. am sa trec la esential. Si numai amintirea zilelor alora ma face sa respir greu si sa trag mai satios din tigare.

Am iesit intr`o seara sa sarbatorim noul post pe care`l ocup in cadrul uneia dintre cele mai mari si profitabile firme din oras. La cafea, asfintit, am depanat amintiri si am vorbit nimicuri. Si totusi era ceva ce crestea intre noi. Si`l vedeam cum trage din tigare si tot ce puteam sa mai gandesc in momentul ala era ca imi doream sa stiu ce gust au buzele lui. Mari, carnoase. Genul de buze care ma fac sa am fantezii ore`n sir. M`a lasat acasa si inainte sa cobor, am stiut ca gandim aceleasi lucruri dar amandoi ne temeam de consecinte.. si am plecat. Trei grele ore mai tarziu m`am trezit tastand urmatoarele cuvinte intr`un mesaj. „cand ai timp mai tarziu, vino pe la mine, vreau sa incerc ceva”. Nu stiu cat timp mai tarziu, care mi s`a parut o eternitate, era jos. Sprijinit de masina, fumand nepasator. N`am zis nimic. Am zambit si m`am apropiat de el, fara sa`i las timp de reactie. Si l`am sarutat. Dar n`a fost un sarut timid, la locul lui. A fost un sarut pasional, care te lasa mut si incapabil sa te misti, a fost genul de sarut care mie mi`a inmuiat picioarele si m`a facut sa uit unde sunt. Imi amintesc ca la un moment dat eram intr`o pozitie extrem de indecenta pe portiera lui, presata de corpul lui, cand am inceput sa auzim claxnoane care ne avertizau ca am blocat trafficul. Asa ca ne`am urcat in masina si am plecat, nu inainte de..

– Esti sigura?

– Da..

– Dar stii ca nu stiu ce vreau si tot ce`mi doresc e sa traiesc vara asta din plin.

– Stiu, dar acum nu conteaza nimic.

– Nu vreau sa te ranesc..

– Eu vreau doar sa simt fluturasi in stomac.

Si noaptea aia.. a fost, epica. Amazing. Awesome. Aia si urmatoarele care au urmat, m`au facut sa`l urc pe R. in top 5 cele mai pasionale nopti din viata mea, undeva foarte aproape de locul 1. N`am crezut ca doi oameni se pot completa in felul asta, doar avand o relatie sexuala, dar nici nu`mi mai trebuiau vorbe, pentru ca stiam unde ne situam.

Si stiam ca sfarsitul era inevitabil. Pentru ca eu in ochii lui eram o femeie care ar fi putut sa`l inrobeasca sentimental si lui ii era frica sa se indragosteasca. Dar eu am facut cea mai mare greseala.. undeva.. pe drum. S`au prabusit zidurile pe care le construisem atent in jurul meu. Ultima seara pe care am petrecut`o impreuna mi`e inca imprimata`n memorie. Mi`amintesc si acum cum mi`a luat fata`n maini si m`a sarutat inainte sa plecam spre casa. Era genul de sarut care prevestea sfarsitul si l`am ignorat cu desavarsire.

Cred ca cel mai rau sunt relatiile, indiferent ce fel de relatii sunt ele, care n`au parte de un sfarsit. Pentru ca eu.. noi.. n`am avut parte de un sfarsit. Nu am zis niciunul bine, ok. e prea mult. ne oprim. luam o pauza. nu ne mai vedem. du`te dracu`. sau orice ar putea sa semene a sfarsit. Pur si simplu.. ne`am dizolvat. El a disparut speriat, iar eu si mai speriata, am incetat sa`l mai astept. Nu stiu daca regret faptul ca eu am inceput ceva ce stiam ca nu va avea finalitate, sau daca am sperat sa`si dea seama ca ne`ar fi bine impreuna. Nu stiu ce a fost in mintea mea. Dar ce stiu este ca la vreo doua saptamni dupa ce a disparut din viata mea, m`am trezit intr`o seara formand numarul pe care n`as avea cum sa`l uit vreodata..

– Hei..

– Ti`ai schimbat numarul.

– Sa zicem.

– Nu te`am cautat. Cand te`am vazut plangand asa in seara aia, am vrut sa ma topesc in tocul usii si sa dispar. Nu cred ca te`am inteles vreodata sau nu cred ca am inteles ce ai simtit tu..

– Nu de asta te`am sunat. Vreau sa ma faci bine. Sunt bucatele si nu ma pot .. nu.. vreau sa ma faci bine!!

Liniste

– De unde te iau?

– Sunt pe plaja.

Nu trebuia sa ii dau detalii. Era singurul loc in care stia ca as fi fost daca eram facuta bucatele. Si a venit..

22 de gânduri despre „Despre vara I

  1. Vezi, pentru asta s-a inventat rubrica „no comment”.

  2. Paula spune:

    „R. este genul de om care te atrage spre el asa cum esti atras de orice lucru care stii ca`ti face rau. Dar ma atragea intr`un fel in care n`am crezut ca o sa ma atraga cineva.

    Si`l vedeam cum trage din tigare si tot ce puteam sa mai gandesc in momentul ala era ca imi doream sa stiu ce gust au buzele lui. .

    A fost un sarut pasional, care te lasa mut si incapabil sa te misti, a fost genul de sarut care mie mi`a inmuiat picioarele si m`a facut sa uit unde sunt. ”

    Mi-ai făcut poftă de trecut. Hm, poate că am să o fac şi eu într-o zi, poate am să sun…

    P.s. Tu ce-ai alege între pasiune şi zbucium şi raţiune şi linişte?!

    • TwiTiSh0r spune:

      e o intrebare grea. Si stai ca n`am terminat povestea cu sunatul. Cred ca pasiunea e buna in doze mici, dar daca ajunge sa te consume se distruge toata frumusetea. Cred ca cel mai bine este o combinatie intre pasiune si liniste.

  3. Paula spune:

    Ah, am uitat.. Mi nu na tă postare! Cu tot ce include ea, stări, sentimente, situaţii de viaţă. Cred că te invidiez, într-un sens bun o spun.

  4. Mihaela spune:

    Cred că ai nevoie de multe lucruri noi şi plăcute în perioada asta ca să te împaci cu tine.

  5. Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.

  6. Ale Măriucă spune:

    Şti, eu încerc din răsputeri să mă bucur de fiecare moment. Cel de acum. Ţie îţi este atât de natural. Cred că cel mai bun lucru e faptul că i-ai trimis mesajul acela.. Doar nu te lăsa niciodată limitată de prejudecăţi!

    • TwiTiSh0r spune:

      Sunt convinsa ca daca incerci destul de tare ai sa reusesti, iar in final o sa fie ceva normal sa te bucuri de fiecare moment! 🙂 Nu m`am lasat limitata de nimic.. n`o sa incep acum 🙂 Mersi!

  7. INTJ spune:

    nice! 🙂

  8. darkleya spune:

    te citește soțul meu de ceva vreme și acum și eu…
    povestea asta a ta e universală, până la un punct. și cred că doare de fiecare dată la fel

    • TwiTiSh0r spune:

      Nu pot decat sa ma bucur. 🙂
      Adevarul e ca toate povestile sunt la fel, pana incep sa se deosebeasca :p
      Stii zicala ” no pain, no game”? Cred ca sunt momente in care te descoperi si alea de obicei sunt in plina suferinta. Fara asta, n`am stii cine suntem si ce vrem.

  9. darkleya spune:

    frumos spus și foarte adevărat…parcă suferința imprimă anumite momente atât de bine în conștiința noastră, încât ne e imposibil să mai uităm momentul sau să mai fim la fel
    te pup și spor la scris, la fel de frumos ca până acum

Lasă un răspuns către TwiTiSh0r Anulează răspunsul